Nu mai suport eseurile cu Dumnezeu!

Nu inteleg de ce. De ce. De ce naiba toata lumea scrie in eseuri "Dumnezeu ne-a facut din iubire", sau "Dumnezeu ne iubeste", sau "trebuie sa il iubim pe Dumnezeu". DE CE DRACU' [da, dracu'.] SA SCRII DESPRE DUMNEZEU INTR-UN ESEU CARE N-ARE ABSOLUT NICIO LEGATURA?! DE CE?! De unde si pana unde ajungem de la "Daca dragoste nu e, nimic nu e" la "Dumnezeu ne-a facut pentru ca ne iubeste"?!
Eu, ca fiinta care nu crede in Dumnezeu, ci intr-un anume zeu [fiecare are dreptul la zeul lui imaginar, de ce sa ma multumesc cu al altora?], nu mai suport cand lumea vorbeste despre Dumnezeu cu orice ocazie!

P.S.: vorbiti despre Dumnezeu la orele de religie, la eseuri pe tema respectiva.

Traim in minciuna!

Pornind de la ideea ca vreau si eu balcon albastru, intrebarea e urmatoarea: turcoaz e spre albastru sau spre verde? Eu am zis ca e verde, Andru a zis ca e albastru.

Oameni Verzi [5]:

Andu Mik: verde .

Oиly• BαSkέtBαll: spre verde

Răzvan Valentin: mai mult spre verde

Lil Lady Beea: hmm...e spre verde

Sufletselu` Thau:X: spre verde

Oameni Albastri[10]:

FlOrY™: spre bleo

im.flippy: blue

.Ciocolata cu Chimicale. Rock: albastru

Fuck You Stupid :]: albastru

AleCS: un albastru foarte deschis

Mariam .: habar n-am
Mariam .: eu as zice spre albastru
Mariam .: dar nu cred
Mariam .: ca mai e cineva
Mariam .: de acord
Mariam .: cu mine

Tod Stefan: depinde
Tod Stefan: e spre albastru deschis (sky blue) mai mult

CuT3 Corina: spre albastru

KallistE .: albastru
KallistE .: bleo

Angela Madalina: spre albastru

Oameni Nehotarati[3]:
Cafeaua De dimineata: e intre
Cafeaua De dimineata: dar e un albastru inspre verde
Cafeaua De dimineata: putin.
Cafeaua De dimineata: deci tot albastru.


PunK: spre verde presupun
PunK: si spre albastru
PunK: pricepi tu
PunK: si turcuazu e undeva intre verde si albastru


Mony L.: turcoaz e albastru spre verde
Mony L.: depinde de nuanta, daca dau spre albastru inseamna ca sunt mai mult albastru, daca sunt mai verzi...

Oameni Echilibrati[4]:

tamnesam: e o combinatie
tamnesam: intre amandoua

Andy: eu zic ca e o combinatie itnre

yOaNa [^_#]: la mijloc depinde de nuanta

-=R3AN1MA7ED=- SOMACESCU: buna intrebare
-=R3AN1MA7ED=- SOMACESCU: cred ca e la mijlocu amandurora

Oameni sinceri[1]:
HellAll ™: nu stiu


Concluzie: esarfa mea e turcoaz, care e spre albastru.

Sariti, ba, ca moare Mary!

Nu stiu ce e in capul meu cand scriu asta. Pur si simplu nu mai pot sa rezist, si nici macar n-am cui sa spun. La scoala imi merge rau, din ce in ce mai rau, pe plan personal imi merge rau, MULT mai rau, bine nu mai dorm de mult, nu sunt in stare sa ma odihnesc, timp si chef sa scriu nu am. Si cred c-am murit. [Astept glume tampite cu Bloody Mary la bloody_mary_mm@yahoo.com] Mai exact, ma simt exact ca Peter in Dead Again. Doar ca eu nu consum droguri "normale". Eu sunt dependenta de altceva; de o persoana, daca nu de un sentiment. Imi cer scuze de la oamenii care se asteapta sa gaseasca un post ironic sau plin de mistouri la adresa cuiva sau a ceva, dar n-am starea necesara. Asa ca ma gandeam sa fac cum fac toti marii bloggeri de la coltul laptopului: sa ma plang pe blog.

Concluzii:

1. Am murit.
2. Tot mor de vreo cateva saptamani.
3. Nu astept mila si comentariile nimanui, doar ma plangeam.
4. Imi cer inca o data scuze de la oamenii care imi citesc blogul si carora le place, promit sa incerc sa nu mai existe posturi de genu'.

Despre "fă"

Nu cred ca sunt singura persoana deranjata de apelativul asta. Sa stai sapte ore intr-o clasa plina de " fă " este... mind-fucking [chiar nu stiu sa zic in romana]. Sa auzi chestia asta de sute de ori e ceva care te face sa-l intelegi pe Peter in "Gravity" cu "One, two, three, four-I wanna live no more!". Bine, trebuie sa recunosc ca mai degraba imi vine sa ii omor PE EI, avand in vedere ce scarbe scarboase si porcoase sunt.
Absolut normal, pitzipoancele au pretentii de mari dive, de victime ale modei si de printese populare si pupate in cur. Limbajul nu conteaza, dupa cum se poate observa.
Concluzia e ca eu urmeaza sa cedez nervos, daca nu le invata cineva pe pipite sa vorbeasca.

De ce nu mai scriu pe blog

In afara motivului principal, si anume ca n-am net [m-am mutat, si probabil o sa-mi "bag" net undeva saptamana asta], nu cred ca vr-unul/una din voi intelege cum este sa stai 7 ore [de la 12 la 7] intr-o clasa in care sa auzi "Fah, vino si cu mine la magazin!", "Ce vrei, fah?", "Ce, faaaah?!?!" Daca e cineva care intelege prin ce trec...il/o compatimesc. Ideea e in felul urmator: plec de acasa la 11, pachet-de-nervi. Ajung acasa pe la 7 jumate, pachet-de-draci. Acasa: bere nu-i, Andru nu-i, internet nu-i, filme/jocuri nu-s. => Creierii varza pana pe la 11-12 cand ma culc. Chiar de-as avea net, nu stiu cat as reusi sa scriu.

Nu o sa fac un post despre apelativul "fah". Inca. De fapt, nu o sa TRANSFORM postul asta in ceva despre "fah". Totusi, e incredibil de greu sa stai 7 ore intr-o clasa cu pitzipoance crizate.