A few thoughts on "Balkan Traditions"

I have decided to write this post in English, which is extremely unusual for me. At first I was planning to make two versions of it, an English and a Romanian one, but then I figured there's no need. This was a project by Youth Xperience and House of Culture Nadejda, Bulgaria.

Let me start by telling you briefly what this post is about. About a month ago, I joined a youth exchange on the theme of Balkan traditions. However, I was reluctant at first, although eager to meet new people, as I'm a very sociable person [although one wouldn't say that by reading my blog]. What I was expecting: nothing much, really, I went there open-minded and open-hearted, ready to find great things and great people. What actually happened: too much to be put in just one post. Briefly, however, friendships were tied, language skills were developed, ALL skills were developed and a lot of time was wasted on the way there and back.


It wasn't so much the activities that made this project awesome, but the people. On the same theme and having the same activities, others would have done it differently, but definitely not better than us. :-) All I can say is that I really can't wait to return and I truly miss my friends!

You can see the rest of the photos here.

L-au găsit pe Vecinul cu Bormașina!

În sfârșit, teribilul meu vecin a fost descoperit. Are o excrescență ciudată pe mână, ce-i drept, dar asta explică zgomotele.

Mary și Gândacul. Părțile I, II, III și epilog

Partea I

A fost odată ca niciodată miercurea trecută o Mary care s-a trezit la ora 2, chinuită de nevoi fizice ce se cereau satisfăcute exact în acel moment. Împleticindu-mă eu spre baie, cu ochii semi-deschiși [nu, nu erau întredeschiși, erau semi-deschiși: unul deschis și unul închis], deschid ușa de la dormitor, ies pe hol, deschid ușa de la baie, în inocența mea, și atunci... îl văd. Era mare, negru, și-și agita antele spre mine mai ceva ca Voiculescu. Așa că am făcut ceea ce ar fi făcut orice om normal. Am țipat și am început să plâng. Auzind și văzând asta, gândacul a fugit și el. Nu l-am auzit țipând, dar probabil râdea în sinea lui slinoasă. A doua reacție a fost să sun pe cineva să vină să-l omoare. Cine dracului venea la 2 să-mi omoare mie gândacul?! Așa că m-am baricadat în dormitor și am rămas acolo, cu ochii pe pereți... Partea bună e că n-a mai fost nevoie să ajung la WC după ce l-am văzut acolo...

Partea a II-a

Întorcându-mă eu de la școală cu un rucsac de minim 8kg în spate, mi-am făcut curaj și am intrat pe ușă. Evident, cu insecticidul în mână. Fusesem la cumpărături și mă pregătisem. Bag încet cheia în ușă... Răsucesc... Scot cheia încet... ȘI DAU UȘA DE PERETE. HA! BESTIE! PREGĂTEȘTE-TE SĂ MORI! Ăăăă... Gândacul, nicăieri. Intru precaută... Mă uit peste tot... Gândacul, nicăieri. Așa că am început să dau cu spray peste tot. Un cocalar adevărat ar fi fost mândru de mine...

Partea a III-a

Joi dimineață, fericire. Când m-am trezit, gândacul era cu cracii în sus pe hol. Toți șase. Așa că am început să fac un dans victorios al fericirii cu mătura și fărașul, în jurul cadavrului, care parcă se mai micșorase... Înainte să plec la școală, am mai dat cu niște spray, să fiu sigură. Revin de la școală, mă duc la baie, în ușă-gândacul. Mort. Se pare că de dimineață dădusem peste fratele lui, mai micuț. Așa că-l mătur victorioasă și-l înmormântez în wc.

Epilog

Aseară am spălat toată casa cu Domestos. Se pare că gândacilor le-a plăcut. Am dat iar cu fixativ pentru gândaci peste tot. Dimineață la 12, când m-am trezit prima dată, un gândac mort pe hol, unul în baie. Mătură. WC. Victorie. Iar fixativ. Mă culc. Dimineață a doua oară, în jur de 7, încă vreo 3-4 gândaci pe hol și în baie. De data asta am fost îngrozită. Aștept cu interes să vină tata și să astupe găurile pe unde intră gândacii...

Concluzie: Aseară mi s-a zis cel mai drăguț lucru din lume. Am fost numită "Warrior Princess", și mi s-a spus că ar trebui să fiu Mary the Bugs-Slayer!

Concluzie doi: Fixativul pentru gândaci te face mai curajos. Mereu.