Povesti cotidiene cu printi si cu printese

Mai pe scurt, povesti vechi cu titluri noi.

Alba ca Zapada si cei 7 pitici=Bronzata solarului [piticii sunt morti]
Frumoasa din padurea adormita/ Frumoasa din padure adormita=Asteptandu-l pe Guta
Scufita rosie=Bandana rosie
Capra cu trei iezi=Sarmale in foi de vita
Doamna si vagabontul=Pitzipoanca si betivul
Praslea cel voinic si merele de aur=Sunt shukar si am valoare
Muc cel Mic=Nicolae Guta
Cenusareasa=Fata cu exces de solar
Alice in tara minunilor=Alice pleaca din Romania
101 dalmatieni=101 caini vagabonzi
Mica sirena=Basescu la Golden Spritz
Hercules=Culturistu' Mondialu'
Cei trei purcelusi=Bun venit in Romania

Nu.

N-am sa va urez nici Craciun fericit, nici alte tampenii. Nu. Asa ca duceti-va sa va indopati, si nu mai pierdeti vremea pe net. Va urez un Craciun plin de Anghirol si Colebil.

Bloody Mary, Ana si colindatorii

Noua ne plac colindatorii. Cine spune ca nu ne plac? Eu, personal, aleg colindatorii dupa cum canta [ii aud la vecini] sau dupa cum ii cunosc. Daca sunt colegii mei le dau drumul indiferent de cum canta, macar ca sa ma amuz. Azi, pe la 4, cand eu lancezeam pe la Ana, se aud pe scara blocului niste urlete salbatice si animalice. Pardon. Niste triluri de colindatori. Ana imi zice ca ea nu ma lasa sa plec, ca n-am decat sa sar pe geam, ca ei ii e frica. Mai pe scurt, cat eu ma certam cu Razvan la telefon si Ana baricada usa impotriva colindatorilor, se aud strigatele de razboi la noi la usa. Cioc-cioc! Noi, nimic. Asa ca se aude: buna dimineaaaata la...bla bla. Noi, cand am auzit cum cantau aia, nu stiam daca sa radem sau sa plangem. In cele din urma, barbarii au plecat, am plecat si eu, si totul s-a terminat cu bine. Deocamdata.

Constatari

Pentru ca lui Emi i s-a parut "geniala" faza, m-am gandit sa va pun aici o constatare, cu mentiunea ca pseudonimul meu e Bloody Mary: am constatat ca toti fostii mei prieteni erau sadici. They liked Bloody.

Primul soc

Primul soc si prima drama. Mai pe scurt, contactul meu cu prima zapada. Stateam eu asa, linistita, in casa, si ma jucam cu zapada adunata pe geam. Trei zile. Azi dimineata a trebuit sa merg prin zapada sa cumpar mancare motanului. Toate bune si frumoase, pana la nametii de zapada prin care a trebuit sa trec, si mi-a intrat si zapada in chiloti. Am fost fugarita si de doi catei, mi-au inghetat nasul si urechile, mi s-a stricat si calculatorul, si acum scriu de la Ana. Poate mai scriu ceva daca reusesc sa mi-l repar. O zi nasoala, la fel ca a mea, va doresc.

Draga buzz-uitorule

Te rog frumos sa te duci dracului. Da, asa direct. Te rog frumos sa intri de une ai iesit, si sa iesi cand vei avea mai mult bun simt. Daca eu nu raspund, inseamna ca nu pot, sau ca nu sunt la computer [lucru pe care, de obicei, il pun la status]. Desi la statusul meu zace un "DND" mare cat zilele de post, pe voi va mananca degetul sa apasati butonul ala. Prin aceasta cale doresc sa va comunic ca de azi inainte, persoanele care mai apasa butonasul portocaliu cand converseaza cu mine, vor face cunostinta cu lista de ignore. De asemenea, va rog sa nu va jenati sa va recunoasteti printre tipurile de oameni care dau buzz. Mi-e rau, abia mai stau pe picioare, si voi: BUZZ! Daca v-ati rezuma macar la unul singur, dar nuuu! NU! Voi dati buzz pana ma dau eu cu capul de monitor din cauza prostiei voastre. V-am mai spus ca va urasc? Nu? Va spun acum. Va urasc din toata inima mea. Prostilor. [Ma simt mai bine, da, multumesc.] Daca ati da macar atunci cand intr-adevar e ceva urgent si extrem de important, nu doar ca nu va pot raspunde! Daca e important, normal ca nu ma supar. Deci, sper ca ati inteles ideea: buzz=ignore. Da?

Musafir la mine acasa

Eu sunt un om foarte ospitalier. Sa spuna Lenny, care a stat la mine acum doua veri! In al cui dus s-a curentat? Cine se uita la chilotii ei cand dormea? Cine o punea sa-i spuna povesti despre cum e in Blaj, ca sa adoarma pe la jumate? Nu eram eu. Chilotii ma strigau, va jur! Cum spuneam, sa povesteasca Lenny:

Cum a fost sa stau la Maria cateva zile? Mie una mi-a placut faza cu dusul , sincer , a fost primul si ultimul dus in care m-am curentat .
Inainte de culcare era program de spus povesti , ce face ala , ce face celalalt , cum il cheama pe blond , dar pe brunet ? Sau mai bine spune-mi si mie ce prostii au mai facut tipii aia de care tot ziceai tu..!
In fiecare dimineata chilotii mei o strigau pe Maria , o implorau sa se uite la ei in asa hal incat ea , saracuta , nu s-a putut abtine! ( Chilotilor mei le e dor de Maria!! ) Pe la 11-12 , dupamasa , cand ma trezeam si eu , o gaseam pe gazda mea ori citind ori uitandu-se la mine . Intr-o dimineata chiar mi-a facut poza dormind .. ( Sa va spun sincer , nu am inteles niciodata de ce naiba nu ma trezea ) Stiti de ce imi e cel mai dor? De pizza din Ramnic ( bineinteles ca si de Maria , dar na ) . Fac oamenii aia o pizza bunaa ..
Pe scurt ? A fost fain , ce sa mai..!

Iti mai aduci aminte?

Asta e pentru generatiile `85-`95…

-suntem ultima generatie care a mai jucat scunsa, tarile, ratele si vanatorii, sticluta cu otrava, tara tara vrem ostasi

-suntem ultimii care am folosit telefoanele alea de pe strada cu cartele, primii care ne-am jucat jocurile video (Mario…), primii care am vazut desene color

-noi am purtat jeansi elastici, blugi evazati, geci de blugi de la turci

-noi coloram carti cu Sailor Moon

-noi am ascultat Ace of Base, DJ Bobo, Backstreet Boys si nu auzisem inca de manele…

-noi am baut sucuri de la tec fara sa ne fie teama de toti e-urii, noi tanjeam dupa un kinder si noi adoram poiana…

-noi nu ne dadeam beep-uri, noi ne strigam la geam

-noi nu aveam playstations, noi aveam jocuri pe televizor

-noi abia asteptam petrecerile sa ne jucam am cazut intr-o fantana, flori fete si baieti, sticla sau adevar sau provocare pentru a pupa persoana pe care “iubeai”

-noi suntem cei care inca am cerut (sau la care inca li s-a mai cerut) prietenia… noi inca roseam la cuvantul sex

- noi am completat sute de oracole sperand ca persoana “iubita” va citi acolo la “de cine iti place?” si noi ne faceam “amintiri” pe caiete dictando…

-este uimitor ca inca mai suntem in viata pentru ca noi am mers cu bicicleta fara cotiere si genunchiere, nu am avut scaune speciale la masini, nu aruncam bomboanele ce ne cadeau pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne spalam pe maini dupa ce ne jucam cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am baut doar apa imbuteliata

-noi ne-am tavalit si ne-am balacit prin toate baltile si tot noi nu am tinut cont de toate lipidele si glucidele pe care le mancam

-noi am fost martorii ai trei schimbari de bacnote si monede

-noi am auzit-o primii pe Andreea Esca si noi ne uitam la “Abracadabra”

-noi mancam bonibon, noi ne jucam cu Tamagochi, cu lego-uri, noi ne inregistram pe casete, noi ne faceam tatuaje de la guma, noi trageam cu pistoale cu bile, noi faceam hainute la Barbie.

Va mai aduceti aminte? Cred ca toti copiii din ziua de azi is mult mai tristi decat noi.

Sursa: Mirunik.

Cum sa faci macaroane cu branza

Talentele mele culinare debordante trebuie puse pe blog. Am intrebat-o pe mama cum fac macaroane cu branza la cuptor, si uitati ce mi-a zis:

Ingrediente:

-500g macaroane
-4 oua
-300g branza din farfuria verde

Mod de preparare:

Fierb macaroanele.
Bat 4 oua pana fac spuma la gura. Eu sau ele. Intr-un castron mare.
Rad branza-300g de branza.
Pun in oua nu stiu cate linguri de zahar. Zece. Dupa aia amestec cu branza, dupa aia scurg macaroanele si le amestec in pun branza peste ele. In timpul asta dau drumul la cuptor, si pe urma il inchid. Si ung tava cu ulei de masline sau cu ala simplu, mai bine. Si rastorn macaroanele in dupa ce ung tava cu ulei, ca untul e prea greu pt mine, rastorn macaroanele si le mai torn asa vr-o 2-3 linguri de zahar. Cu lingura curata iau din zaharnita si pun cam doua linguri asa. Le bag in cuptor, pun scaunul in usa cuptorului ca sa creasca temperatura acolo suficient sa se maca macaroanele, si din cand in cand ma uit la ele. Cand imi vine un miros de ars, inseamna ca sunt gata.

Pofta buna!

[Mama nu e toanta, se uita la un documentar.]

P.S.: in seara asta cinam cu pompierii.



Promit ca revin cu poza.

Inuman

Nu vi se pare inuman modul in care toti ne transformam in obiecte ale cotidianului? Nu vi se pare inuman si inacceptabil faptul ca ai timp pentru toti si toate, mai ales pt ce esti obligat sa faci, dar pentru tine nu? Mie da. Mi se pare inuman si scarbos. Mie, spre exemplu, imi place sa studiez religiile lumii. Intre doua teze si doua concursuri in aceeasi saptamana, nu prea am cand. Imi place sa ma uit la Sex And The City si la Desperate Housewives-n-am cand. Imi place sa compun si sa pictez-compun la dus, am mereu cate un caietel cu mine, si pictez cand am timp-in vacante. Nu e scarbos, totusi, cum am ajuns cu totii?

Gandesc prea mult?

Tocmai am fost acuzata, aseara, de colegu' 47 ca gandesc prea mult. Ca sa demonstrez ca are dreptate, m-am gandit eu o zi intreaga la asta, ca sa conluzionez... marele nimic. Si nu, nu urmeaza sa ma mai gandesc la asta, ci doar sa ma intreb: asa e? Astept pareri. Intre timp, uite una desteapta ca mine: click.

Nostalgie

Asa, inainte de teza, m-a apucat nostalgia. Si mi-am adus aminte cand eram mai mica, ce ascultam eu pe la tv. Deci, le-am cautat pe net. Nu am prea mult timp sa scriu acum, Vitoria Lipan ma cheama [din caiet], asa ca o sa pun o lista:

Pentru Ana: iti mai aduci aminte ca eram mici si dansam prin casa pe asta?
Nu mi-au placut niciodata Stigma prea mult, mai putin asta.
Si, bineinteles, cum as putea uita cand stateam pana pe la 1-2 sa ascult asta?
Si mai sunt multe, poate imi mai amintesc pana diseara. Promit ca revin mai tarziu.
Cum era sa-l uit tocmai pe Rocca?
Mi-am adus aminte de dragostea mea din tinerete.
Nu pot sa cred ca am uitat de Nemo.

Despre ploaie [part. II]

Azi a plouat. Si ieri. Si acum doua zile. Si de doua zile ma tot gandesc la postul asta, si nu apuc niciodata sa-l scriu. Ma gandeam la ploaie. In ciuda a tot ce am scris eu urat despre ea, ploaia e frumoasa. Dar nu la mine in oras. Aici ploua nasol, si te uda din cap pana in picioare. La Constanta parca ploua mai misto. Sigur ploua mai misto. Cand ploua aici, imi uda paltonul, fularul, adidasii. Da, inca ma mai incalt cu adidasii, din doua motive: pantalonii nu imi intra in cizme, si nici cizmele in pantaloni. Aici cand ploua, imi uda si castile, telefonul, caciula aia cu KoRn care nu imi incape niciodata pe cap [ea e mica, si eu desteapta], blugii, tot. Deci, ploaia e rea si enervanta.


P.S.: Si totusi, parca ploua mai misto in Constanta.

Despre "De ce?" si multi de "Daca"

Ca sa nu pun intrebarea clasica si-scuzati-ma-idioata "de ce[eeeeeeeeeeeeeeeeeeee]?!" mai bine o spun asa. DACA. Daca exista un zeu suprem care chiar intervine in viata oamenilor..., il urasc. Sincer. Il urasc la fel de mult cat imi iubesc prietenul, adica mai mult decat orice. DACA. Daca exista, si intr-adevar intervine, atunci am avut dreptate. Eu, si multi altii inaintea mea. E un Dumnezeu pervers, care ne-a creeat doar ca sa rada de noi. Sa vada cum suferim. Si sa se amuze. DACA. Daca El ne-a creeat [unde El nu este cunoscut sau absolut real], atunci n-a facut-o pentru a avea grija de noi. DACA. Daca ar exista dreptate in lumea asta de cacat, macar putina dreptate, daca ar exista dreptate cat priceperea mea la fizica, chestii de-astea nu s-ar fi intamplat, si nu s-ar intampla. DACA. Daca i-ar pasa cuiva de noi, chestiile astea nu ar fi, pur si simplu. Totusi, de ce? DE CE sa se intample? De ce sa sufere atatia oameni din cauza unui Dumnezeu pervers pe care, repet, il urasc? Nu e drept. Nu e drept de loc. Dreptatea e o minciuna, exact la fel ca dragostea Zeului suprem pentru noi. DACA. Daca as fi normala, n-as scrie asta acum. Daca nu mi-ar pasa, n-as scrie asta acum. Daca nu as fi si eu afectata, nu as scrie asta acum. Il urasc pe Zeu. Ii urasc pe toti. Urasc pe oricine ia persoane de 42 de ani dintre noi.

Despre "A fi sau a nu fi"

In primul rand, nu exista "a nu mai fi". Moartea e un lucru imaginar, de care lumea se teme pentru ca nu stie ce inseamna. "Trecerea in nefiinta" este, de asemenea, un titlu gresit. Fiinta e considerat lucrul cu suflet, nu cu forma. Deci, practic, trecem in "starea-fara-corp", nu fara suflet. In al doilea rand: eu fiind adepta a reincarnarii, nu consider ca "ne intalnim pe lumea cealalta" are vr-un sens. In al treilea rand, tot eu ma gandesc ca atunci cand "mori" sufletul ajunge intr-un loc fara timp si spatiu, deci masurile nu sunt relevante. Nu asta era ideea, ci faptul ca atunci cand "mori" ii ajungi egal lui Dumnezeu/Allah/Buddha/etc. Pentru ca aflandu-te acolo, tu devii o entitate, exact ca si cei carora te-ai rugat toata viata. Tot in opinia mea, toata starea asta nu dureaza, asa cum se spune, "o vesnicie", ci doar pana la urmatoarea reincarnare. Parerea mea. Oricum, nu asta vroiam sa zic, dar am fost deranjata de atatea ori, ca am uitat ce era important. Oricum... Condoleante, Cory...

De la 1 pan' la 4

Cate puncte sunt din oficiu, de obicei, la o lucrare? Un punct, nu? Ei bine, atunci...: daca predai lucrarea GOALA, nu ai scris decat numele pe ea, ce nota iei? Surprinzator, 4. Ceea ce duce la concluzia ca se dau inca 3 puncte din oficiu. Daca rezolvi un subiect de doua puncte si unul de un punct, ce nota iti pune? Tot 4, de unde rezulta ca s-a dat un singur punct din oficiu. Acum. Daca stiti ca tot nu se pune 1 in catalog, de ce dracu' nu incepeti datul punctelor de la 4?!

Despre ploaie

Ploaia nu e buna. Ploaia strica sarmalute mult prea scumpe, facute cu multe trageri de par si mult chin. Ploaia ingheata picioare in pantofi cu toc, acoperite prea putin de o rochie scurta. Ploaia uda catei care trebuie pozati. Ploaia intinde machiaj mov, cel mai probabil prea strident. Ploaia uda geamuri de masini, prin care nu mai poti vedea nimic. Ploaia nu e buna. Si totusi, mi-a placut.

La multi ani!

Nu imi pasa ce parere aveti voi, eu tineam neaparat sa ii urez Romaniei "la multi ani!". Multi ani in care, poate, o sa ne fie mai bine; multi ani fara Basescu si Iliescu; multi ani fara cocalari, manele, pitzipoance, OTV, Diaconescu; multi ani fara nesimtiti si nesimtire; multi ani...vor mai trece pana sa se realizeze astea.