Singurul motiv pentru care lenea mea intentiona sa se trezeasca la 8:30 era faptul ca la 10 am pregatire pt olimpiada [la care oricum mi-e atat de lene ca nu m-as duce]. M-am trezit la 8:17 [motan, sonerie, balcon, rahat.], si m-am culcat la loc. Am atipit cam 30 de secunde, dupa care a sunat alarma. Am stins alarma, si m-am uitat spre usa. La usa era o punga. Cum aveam ochii incetosati de somn, am crezut ca punga e motanul. Ii zic "pis, pis!"-punga, nimic. "Baa! Ce faci?"-pauza. "Bine! Sa nu vorbesti cu mine!"-punga nu reactioneaza. Mai stau cateva secunde, ma frec la ochi, si dau sa ies din camera. Ma uit mai bine ce-are motanul de nu se misca, si constat cu stupoare ca motanul e rosu cu roz! Imi revin din soc, observ ca e o punga, si ma duc sa-mi fac un ceai. Sfarsit.
P.S.: chiar m-am suparat cand nu mi-a raspuns punga.
Despre poezie, primul roman și naivitate
-
Cărțile mele sunt născute din nevoia mea de înțelege lumea și sunt scrise
cu naivitatea unui copil care știe adevărul. Tot ceea ce încerc să fac e să
obs...
Acum 3 ani
2 comentarii:
am ras de m`am prapadit... las ca si eu ma certam cu o perna mare si grea prin pat intr`o dimineata, ca a naiba 'catea' nu voia sa se dea la o parte de loc..
ca sa realizez apoi ca - si anume - cateaua mea, statea linistita undeva langa dulap si ma privea pasnic, usor contrariata...
Ma simt mai bine acum... :-)
Trimiteți un comentariu