Din lipsa de inspiratie si imaginatie, am avut nevoie de descrierea unei case vechi si frumoase, pentru roman. In concluzie, mi-am luat aparatul la mine si am fotografiat cateva case. Timp in care colega-mea imi reprosa ca vai, zice lumea ca sunt nu stiu cum. Pe mine? Pe mine ma doare-n cur. [C-U-R].
Ieri, obligata fiind sa intru intr-un magazin ORIBIL cu tot felul de 'pantofi' pitzipongici, nu mi-am putut stapani ironia caracteristica. Evident. Lucru pentru care, colega de azi, mai avea putin si-mi dadea in cap. Argumentul ei? "Nu te porti asa intr-un magazin!". Raspuns: ma port cum vreau si zic ce vreau atata timp cat sunt civilizata. Si nu cred ca ironia mea e atat de deranajanta. Una e sa spun "
Vai, dar uite ce pantofi superbi! Ce pietricele discrete au!" si alta e sa zic "Caaah! Ce sunt cacaturile astea?! [C-A-C-A-T-U-R-I]".Orice artist are voie sa fie putin nebun. Eu sunt actrita, scriitoare si pictorita. Am voie sa fiu nebuna cat pentru trei, si nebunia mea se poate manifesta unde doreste ea! Cat despre lume [L-U-M-E], sa-mi prezinte un teanc de diplome si [macar] o carte publicata, si o sa-mi pese, atunci, de ce zice respectiva persoana. Pana la urmatorul post, va urez cu caldura: sa ma pupati in cur-ca atunci cand sunt ironica vorbesc urat si va deranjeaza, poate e mai bine sa fiu directa.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu