Nu inteleg de ce. De ce. De ce naiba toata lumea scrie in eseuri "Dumnezeu ne-a facut din iubire", sau "Dumnezeu ne iubeste", sau "trebuie sa il iubim pe Dumnezeu". DE CE DRACU' [da, dracu'.] SA SCRII DESPRE DUMNEZEU INTR-UN ESEU CARE N-ARE ABSOLUT NICIO LEGATURA?! DE CE?! De unde si pana unde ajungem de la "Daca dragoste nu e, nimic nu e" la "Dumnezeu ne-a facut pentru ca ne iubeste"?!
Eu, ca fiinta care nu crede in Dumnezeu, ci intr-un anume zeu [fiecare are dreptul la zeul lui imaginar, de ce sa ma multumesc cu al altora?], nu mai suport cand lumea vorbeste despre Dumnezeu cu orice ocazie!
P.S.: vorbiti despre Dumnezeu la orele de religie, la eseuri pe tema respectiva.
Despre poezie, primul roman și naivitate
-
Cărțile mele sunt născute din nevoia mea de înțelege lumea și sunt scrise
cu naivitatea unui copil care știe adevărul. Tot ceea ce încerc să fac e să
obs...
Acum 3 ani
1 comentarii:
Bravo. Asa imi place.
Trimiteți un comentariu