Cea mai mare dorinta a mea

Saptamana trecuta am reusit sa-mi rup conversii atat de rau, incat simteam asfaltul sub soseta cand mergeam. Asa ca m-am dus sa-mi caut ceva dragut de incaltat. Dupa x locuri oribile cu oameni nepoliticosi, ajung la Leonardo. Aveam amintiri foarte placute de la Leonardo din Focsani, de unde imi luasem acum cativa ani niste cizme superbe. Si unde fusesem servita imediat si cu amabilitate. Intru, deci, la Leonardo, undeva in spatele Pietii Dacia. Ma uit, gasesc niste conversi draguti (bej) si niste conversi frumosi (negri). Vine o tipa-cu-pretentie-de-doamna, cu par negru, buze rosii si guma de mestecat care se lipeste de cerul gurii-ce alt motiv ar fi avut sa o mestece cu gura deschisa? Se sinchiseste sa se utie la modelele pe care le vroiam, si intelege [destul de greu] ca vroiam 39-40. Se duce in depozit si ma lasa desculta pe scaun. Doua. Zeci. De. Minute. Dupa care apare cu aceeasi fata de te-chis-in-freza si-mi spune "n-avem". Ok, n-am zis nimic, doar am rugat-o sa-mi aduca orice gaseste negru, 39-40. Vine dupa alte 10 minute cu o pereche de conversi...roz. Incredibil de roz. Ma enervez, dar reusesc sa-mi gasesc puterea de a zambi si a zice "multumesc oricum, o zi buna!". Doua zile mai tarziu, ma duc iar. Aceeasi vaca oribila. Gasesc iar niste conversi frumusei, si o rog iar sa-mi aduca 39-40, de data asta SPECIFICAND CLAR ca NU VREAU CU ROZ SAU CU ALB. Se duce iar in depozit [desi am impresia ca trecea printr-un portal sau ceva, de venea asa greu] si apare dupa 20 de minute cu niste conversi lila cu mov si cu roz. Ma enervez, imi iau rucsacul si plec injurand-o in gand.

Acum, cea mai mare dorinta a mea este s-o pocnesc pe vaca aia oribila cu o cutie de pantofi peste fata pana cand ii intra botul ala rosu in curul fundului capului! Imi pare rau, imi placea Leonardo, dar n-o sa mai intru vreodata acolo. Prefer sa fac drumul pana la Focsani, daca doar asa pot sa ma asigur ca o sa fiu tratata cum trebuie.