Stau la geam, cu mâinile pe genunchi şi mă întreb... De ce e lumea asta aşa de rea??? De ce nu pot să-şi vadă pur şi simplu de treaba lor??? Mă gândesc că ploaia mă înţelege, că e prietena mea... Nu am alţi prieteni, toţi sunt proşti, nimeni nu mă merită, ce ştiu ei... Doar iuby mă înţelege...:X:X:X:X Oare cum o fi să nu iubeşti? Nu-mi pot imagina viaţa mea fără iubire... Nu mi-o pot imagina deloc, de fapt... :(( :(( :(( E aşa naşpa să n-ai pe nimeni... Şi stau, mă uit la ploaie şi mă gândesc...mă gândesc...
Mă gândesc că v-am păcălit, aşa-i? :-)) Mi-a luat ceva să concep tot căcatul ăsta, cu care sper să atrag atenţia bloggeriţelor de la colţul laptopului că-s penibile. Zău. Să i se rupă ochelarii cui ştiu eu dacă nu-i aşa. Pe de altă parte... Vedeţi? Nu-i greu să vă strofocaţi puţin, să scrieţi un căcăţel ca ăsta şi să speraţi că impresionaţi lumea cu el. :-)
Spectacol de poezie: „Blocul în versuri”
-
Spectacol după poeziile din volumul nepublicat „Dragoste în vremea
pandemiei”
Articolul Spectacol de poezie: „Blocul în versuri” a apărut prima dată pe
...
Acum 4 ani


0 comentarii:
Trimiteți un comentariu