Începi să scrii un roman, pe la paişpe ani. Scrii primele 5 capitole cu diacritice, după care mai foloseşti diacriticele începând cu capitolul 14. Pui primele 5 părţi din el pe net, faci 100+ vizualizări în mai puţin de 24 de ore, primeşti voturi, comentarii, oamenilor le place. Vrei să pui şi continuarea. Aici e momentul în care am scris o scrisoare către mine din trecut, pe care o să mi-o trimit via maşina timpului, după ce-o să se inventeze.
Dragă Eu din trecut,
O să fii aceeaşi vacă narcisistă şi peste 3 ani. Totuşi, scârba naibii, SCRIE DRACULUI SILENT MOON CU DIACRITICE, ca să nu te mai chinui ca tâmpita să corectezi după aia!!!!
Mă iubesc,
Eu din viitor
P.S.: N-ai făcut aşa ceva? N-ai motive să te urăşti.
Despre poezie, primul roman și naivitate
-
Cărțile mele sunt născute din nevoia mea de înțelege lumea și sunt scrise
cu naivitatea unui copil care știe adevărul. Tot ceea ce încerc să fac e să
obs...
Acum 3 ani
2 comentarii:
Apai vezi? De ce nu scrii mandro cu diacritice? :-w
Acum scriu, da' pe atunci nu scriam...
Trimiteți un comentariu