Tricou albastru + Deichmann = Not Love

Astăzi am fost în Deichmann, cu singura intenţie de a-i arăta mamei nişte pantofi drăguţi pe care-i găsisem. Cum funcţionează mintea feminină:

Plan iniţial: "Te iau de la şcoală şi mergem la KFC să ne luăm mâncare şi plecăm acasă"
Plan în momentul în care mă urc în maşină, cam 4-5 ore mai târziu: "Te iau de la şcoală, mergem în Carrefour să-ţi iau ceva de mâncare pentru săptămâna asta, KFC, acasă"
Ce-am făcut: Aurora. Pet-shop. Eu făcând "AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW" la pisicuţele persane. Când ne îndreptam spre Carrefour, zic "Hai să mergem până-n Deichmann, să-ţi arăt pantofii ăia!" Urcăm. Până să găsesc pantofii, mi-au căzut ochii pe CELE MAI FABULOASE CIZME DIN LUME, PE CARE LE IUBESC ŞI CU CARE O SĂ DORM NOAPTEA DE ACUM ÎN BRAŢE!!!!!! Negre, lungi până deasupra genunchiului, şireturi, tocuri mititele. Adorabile. M-am plimbat cu ele în braţe cam 5 minute, până când [AICI ÎNCEP SĂ POVESTESC CEVA CARE ARE LEGĂTURĂ CU TITULUL] i le-am lăsat mamei în grijă şi am plecat să mă mai holbez la diverşi pantofi. Între timp, m-au întrebat DOUĂ persoane unde pot să găsească măsura X, dacă nu e expusă? Le-am spus că nu ştiu. Ambele mi-au aruncat privirea Vânzătoare-Cretină-Ce-Eşti, iar mie mi-a fost prea ruşine să le spun că nu lucrez acolo. Şi asta doar pentru că aveam un tricou albastru, cu Cartman. Ieşim din Deichmann, "Hai la New Yorker, că mi-am amintit de o geantă!"-pe care, evident, n-am mai găsit-o. Dar m-am fâţâit 20 de minute şi pe acolo. Pe urmă, zic tot eu, să mergem la Alexandria să mă uit de nişte cărţi de Sophie Kinsella. Trecând periculos de aproape pe lângă Orsay, inutil să spun că am stat 40 de minute probându-ne cu X chestii, şi am sfârşit prin a mai face nişte cumpărături. În sfârşit, Alexandria, îmi iau 2 cărţi de Sophie Kinsella, mă simt împlinită. Mergem să luăm mâncare. După aia, până la ieşire, ce ne dă nouă prin cap, hai să luăm şi prăjituri. Plecăm de acolo, ajungem la KFC, comandăm, luăm comanda, acasă, Family Guy.

Ce trebuia cumpărat: mâncare.
Ce-am cumpărat: haine, cizme, ciorapi, cărţi, câteva batoane de Lion şi gumă [asta e mâncarea, după ce-am ajuns la concluzia că sunt prea obosită să mai vreau să mănânc ceva].

Concluzie: acum aţi înţeles de ce stau femeile atât de mult la cumpărături. Şi totul, cu un scop nobil: să arătăm bine!*



*Femeile arată bine tot pentru femei. E ceva foarte clar. Doar bărbaţii au impresia că ne străduim atât pentru ei.