Cu cât mă gândesc mai mult...

...cu atât eu sunt cea normală. Să luăm, spre exemplu, ziua de azi. De dimineaţă, am aflat cum se joacă oamenii în Haşdeu, folosind creioanele drept păpuşi, cu dialoguri ca "Bună, ce faci?" "Bine, tu?" "Bine, vrei să mergem în oraş?" După asta, şcoală. La şcoală, bombardată cu informaţii, de la începutul primei ore, în timpul primei ore, în a doua oră. Cu informaţii...Umm...OARECUM şocante. Oarecum în sensul că la unele mă aşteptam. Bineînţeles, şocurile mele continuă pe parcursul întregii zile, când oamenii par să sufere transformări majore chiar sub ochii mei. Ajung acasă, cred că totul e bine, iar oameni pe care-i credeam cât de cât mai cu creier îşi pun statusuri ciudate şi scrise aiurea.

Nu-mi doresc să se termine ziua asta, pentru că încă mai am un proiect de făcut, şi chef zero...