Ce nu mâncăm

Proştii se înmulţesc constant. Prin spori, probabil, pentru că-s din ce în ce mai mulţi, nu mai aşteaptă o nouă generaţie, ci ies la iveală cât de repede au ocazia. Mai nou, proştii au şi ocazia să denumească diverse produse. Principalul motiv pentru care-mi doresc să lucrez în advertising este faptul că m-am săturat de reclamele cretine şi agresive, care ne sunt băgate pe ochi şi pe urechi peste tot. Dacă există şi produse nu neapărat bune cu reclame drăguţe [La Vache Qui Rit], ca şi produse bune cu reclame drăguţe [Milka], cei de la Delaco au reuşit să stabilească ceva ce este, pentru mine, un record. Paranteză: Mi-am amintit de reclama cu Viorel, pe care-mi doresc să-l pocnesc în mutra aia de rahat cu freză ATÂT DE TARE, să-i sară biscuiţii din gură pe asfalt, împreună cu dinţii. Nu mai ştiu la ce era reclama, era ceva...care parcă era ceva... dar de fapt era altceva. O porcărie cretină, oricum. Şi cealaltă, a celor de la Covalact, parcă, cu vaca aia nenorocită de Coana Chiva. Nu vă puteţi imagina cât de mult îmi doresc să arunc cu iaurtul după ea. Lucru sesizat, probabil, de vecinii mei. Coana Chiva: Prea acră. Prea dulce. Pute. E urâtă. E roşie. E verde. E vărgată. Eu: MĂNÂNCĂ DRACULUI ODATĂ CE-O FI, VACA NAIBII!!! Nu mă pot abţine, pentru că genul ăsta de reclame mă lovesc în bunul meu simţ de consumator. Reveind. Reclame idioate [oripilante de-a dreptul], au cei de la Delaco. În privinţa reclamelor lor nu-mi doresc decât să închid televizorul şi să-mi bag mixerul în ochi, ca să nu mai fie nevoie să văd vreodată aşa ceva. Dacă reclamele încă mai păstrează ceva care să nu te facă să vomiţi, numele noului [bine, nu sunt sigură dacă e chiar nou] lor produs mă dezgustă şi mă face să mă întreb de ce dracu' mă mai chinui atât să mă pregătesc pentru CAE. Minunăţia lor de produs se numeşte "De senviş". E la fel de scârbos ca şi Viorel. Am înţeles că ăia care-au făcut reclama suferă, probabil, de o întârziere a creieraşelor lor "Dă kap". Până ieri, am avut impresia că minunăţia se numeşte "De senDviş", ceea ce măcar era mai aproape de "sandwich", dar absenţa oricărui rost al acestui nume m-a determinat să-i detest pe cei care au numit produsul şi pe cei care au considerat că numele ăsta e în regulă. Nu ştiu cum au trecut de la [senduici] la [senvish], dar mă dezgustă şi mă oripilează şi nu m-aş hrăni cu aşa ceva nici dacă ar fi ultima hrană disponibilă din lume. Mi-e silă că trăiesc pe aceeaşi planetă cu oamenii care au venit cu scârboşenia asta de nume.


 În final, o reclamă care mi-a plăcut mult. :-D