În caz de cutremur...

Mereu m-am gândit ce s-ar întâmpla dacă ar avea loc un cutremur mare şi ar trebui să ies repede din apartament. [Pe scările care cad primele sau pe fereastră, nu contează cum.] În viziunea mea, nu mă grăbeam să salvez vecinii, fugind cu bebeluşii în braţe, ca Superman-slash-SuperMary. Eram mai preocupată să mă gândesc cum aş arăta. Astfel am ajuns la concluzia că există şanse mici să ies dezbrăcată, şanse foarte mari să ies în maiou şi chiloţi şi şanse aproape inexistente să ies îmbrăcată normal. DAR măcar aş fi complet accesorizată. Indiferent cât de tâmpit ar suna asta şi cât de obsedată aş părea eu, care în loc să mă gândesc cum să scap cu viaţă, mă gândesc ce bijuterii port.

Presupunem că un cutremur mare ar avea loc la ora 4:28. Pentru că, în general, la ora aia dorm de o oră-două. M-aş trezi din somn şi m-aş grăbi să părăsesc apartamentul. Şi aşa aş ajunge eu jos în maiou, chiloţi şi în picioarele goale, dar având la gât un ankh [pe care nu-l dau jos niciodată din diferite credinţe/superstiţii], pe deget un inel [pe care nu-l dau jos niciodată pentru că am pitici pe creier] şi la mână o brăţară [pe care n-o dau jos pentru că e de la cineva special :-) ]. Deci, da. Dacă ar veni un mare cutremur, măcar aş fi drăguţă...