Nu o sa incep una din interminabilele discutii despre emo si rock, asemanari si diferente. Nici nu o sa incep sa numesc unele formatii "emo", sau ceva. Nu. O sa las OTV-ul sa se ocupe de asta. Aici nu e vorba de a fi sau nu emo, de a te taia sau nu, sau alte porcarii. Nu. N-o sa vorbesc nici despre emo, nici despre rockeri. O sa vorbesc despre mine. [Cu modestia mea caracteristica, normal.]
Ma enerveaza cand lumea ma striga pe strada "emo". Acum, nu va imaginati ca am parul pe un ochi, un milion de bratari, conversi in patratele si sunt fardata la maxim. In niciun caz. Am pletele nevopsite, lungi pana la talie si libere-nu-mi place sa-mi prind parul. Un tricou negru, largut, cu KoRn/Dimmu Borgir/Sepultura/HIM. De cele mai multe ori KoRn sau HIM. Blugi lungi, normali [nici stramti nici prea largi], fara inscriptii sau decoratiuni. Conversi, adidasi sau papuci negri, depinde unde merg. Nefardata, cu unghiile nefacute, cu o singura bratara [de piele], cu steaua lui David la gat [nu o dau jos niciodata], cu o singura pereche de cercei in urechi. Vi se pare ca arat emo? Nu ca mi-ar pasa prea tare, dar e enervant sa auzi aceeasi prostie iar si iar...
Despre poezie, primul roman și naivitate
-
Cărțile mele sunt născute din nevoia mea de înțelege lumea și sunt scrise
cu naivitatea unui copil care știe adevărul. Tot ceea ce încerc să fac e să
obs...
Acum 3 ani
1 comentarii:
Mda... stiu exact cum te simti. Mi se mai intampla si mie sa ma imbrac asa - am momentele mele - ... si aud acealeasi comentarii cretine! Screw them!
Trimiteți un comentariu