E oficial: am murit!

Astazi, in jurul orei 19, am murit. Intrebarea normala pe care o sa mi-o adresati cu totii e: unde-am ajuns? Raspunsul e "in iad", si povestea e in felul urmator:

Pe la... nu stiu... sa fi fost 16, sa fi fost 17, mi-am pus LOST la DVD si m-am culcat. Mi-a luat ceva sa adorm, dar cand m-am trezit, era o actiune destul de naspa in serial. Episodul 23-24 [cred], faza cu butonul, din cate am inteles eu cu ochii umflati de somn si cu urechile inca astupate. Pun pe pauza, vorbesc cu Andru la telefon, ma ridic, deschid usa, ies pe hol. Pe hol, intuneric. Fix in fata camerei mele e un geam maaare in perete, prin care se vede in bucatarie. Prin geamul ala se vede fereastra de la bucatarie. Pe fereastra, iadul.

Initial, m-am gandit la urmatoarele:

1. Am murit si am ajuns in iad.
2. Nu e bine sa dorm ascultand LOST.
3. Mama a cumparat condimentele pe care mi le-a pus in mancare de la Spice.

Ma duc la ai mei, ii intreb daca am murit, le zic ca se vede iadul pe geam, vine tata, aprinde lumina, iadul-nicaieri! Pleaca tata, sting lumina, iar se vede! Ma duc in bucatarie, aprind lumina, nimic. Sting lumina, astept putin, iar! Aprind lumina-nu mai e nimic. Sting lumina, ma duc la geam, in blocul de vis-a-vis atarna la geam niste beculete satanice, asezate intr-un fel demonic, care palpaie ca toti dracii! Ce camp lexical frumos am facut! Ma dau mai aproape de fereastra, ma chiorasc, si vad ca beculetele dracului sunt...ROZ! Si asezate cu furca lui Scaraotchi! [Sa fie campul complet, nu?]

P.S.: Lua-v-ar dracu' cu beculetele voastre oribile cu tot.