Sunt din ce în ce mai oripilată...

În primul rând, de oamenii care mă citesc. Nu vreau să am un blog popular, citit de toţi analfabeţii, vreau să am un blog citit de oameni care înţeleg ce spun. Simţiţi că vă depăşeşte, sunteţi liberi să plecaţi. Credeţi-mă că mi-ar face o deosebită plăcere să vă dau chiar eu un şut în cur. Aici nu găsiţi aiureli sentimentale, nu găsiţi declaraţii de dragoste, nu cerşesc afecţiune şi atenţie. Dacă vreţi asta, vă rog, uitaţi că eu şi blogul meu existăm. Pentru că mă uit la persoanele astea care mă citesc, şi sunt atât de dezgustată de unele [unele persoane], pentru că-s exact genul ăla despre care scriu eu, dar nu realizează.

În primul rând virgulă unu, oamenii pe care-i ştiu, colegi de clasă, mai ales, îmi citesc blogul de frică să nu apară pe el. Dar măcar cei care o fac din motivul ăsta, nu au pretenţia că mă înţeleg.

În primul rând virgulă doi, dacă m-aţi înţelege, proşti de mă citiţi, v-aţi depăşi dracului condiţia aia odată şi aţi evolua.

În al doilea rând. Dacă faci ce fac eu, n-o să fii ca mine. O să fii doar prost. Sau proastă. Te duci la un concurs doar pentru că mă duc şi eu. Citeşti cărţile pe care le citesc şi eu. Scrii doar pentru că scriu şi eu. Asculţi o formaţie care nu-ţi place doar pentru că o ascult şi eu. Ceea ce nu realizaţi e că nu chestiile astea mă fac pe mine, ci ele sunt nişte chestii pe care le fac. Dacă vreţi să fiţi ca mine, vă invit să regresaţi până la stadiul de embrion, să intraţi de unde aţi ieşit, să vă naşteţi în aceeaşi zi, aceeaşi oră, de preferinţă şi acelaşi an, să cunoaşteţi aceleaşi persoane, să trăiţi unde am trăit şi eu, cu familia mea, să gândiţi exact ce-am gândit eu. Atunci, poate, POATE o să vă apropiaţi de felul meu de a fi. Am simţit nevoia să scriu asta pentru că mi-am amintit că mi s-a zis "vreau să ajung şi eu măcar la nivelul tău", acum ceva timp. MĂCAR la nivelul meu. De parcă eu-s cine ştie ce căcat de câine, al cărui nivel e minim, şi voi vreţi să ajungeţi MĂCAR acolo. Eu îmi doresc să mă depăşiţi. Sincer. Dacă aş face măcar O PERSOANĂ să realizeze în ce hal e şi cât trebuie să muncească dacă vrea să se ridice, aş fi un om fericit şi împlinit. Aşa că mult noroc. Depăşiţi-mă. Dar măcar faceţi-o cu respect.