Profesorii ar trebui să fie adorabili şi plăcuţi, să convingă elevii să înveţe. N-am chef s-o lungesc, sunt în toane bune azi, aşa că o să dau exemple doar din cele bune. Din moment ce-mi petrec 7-8 ore din viaţă la şcoală, pe zi, mi se pare normal să le petrec în compania unor persoane plăcute şi interesante [excludem colegii, dacă e cineva care are NUMAI colegi plăcuţi şi interesanţi, să mă ia la el/ea în clasă]. Vine profesorul, se aşază la catedră, şi în funcţie de ce simţi te doare la bască sau te interesează ce spune. Şi aşa am ajuns eu, în generală, să iubesc limba enegleză, limba română, orele de educaţie civică, orele de istorie cu domnul profesor Motoşcă [chit că niciodată nu-mi zicea numele corect], de educaţie plastică şi matematică. Şi să urăsc orele de franceză şi muzică. La liceu, aceeaşi poveste. Am ajuns să învăţ la materii de care mi-e silă doar din respect pentru doamnele profesoare, pentru că-mi face plăcere să învăţ la o materie care îmi este predată de cineva simpatic şi cu simţ de răspundere. De exemplu, biologia, pe care o consider foarte folositoare şi foarte plictisitoare. Cum spuneam că azi dau numai exemple pozitive, există şi materii la care învăţ pentru că-mi place, dar şi pentru profesori: română, engleză, religie. Per total, nu pot spune că mă dau peste cap să învăţ, dar când o fac, o fac cu simţ de răspundere.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu