Pământenii şi refuzul de a gândi

Până acum îmi era uşor să clasific oamenii drept "proşti". Acum mă gândesc intens la asta şi mă întreb dacă prostia lor e o alegere, un rezultat al efectului de turmă sau e doar o incapabilitate de a utiliza un procent mai mare din creier decât cel actual. Prostia "genetică" se acceptă, dat fiind faptul că nu există tratament pentru aşa ceva. Prostia ca alegere se acceptă din nou, parţial, pentru că trebuie să ştii întâi cum este să NU fii prost, ca să poţi alege să fii prost. Prostia ca efect de turmă e inacceptabilă.

Totuşi, spre asta tindem cu toţii. Ne lăsăm controlaţi [cu bună ştiinţă sau nu] de orice porcării care ne sunt vârâte pe gât la televizor, în presă, pe stradă. Avem impresia că dacă Xuleasca Zetulescu îşi arată ţâţele proaspăt umflate, de dimensiunea unor pepeni de dimensiuni mari, avem obligaţiile de a:
a) ne simţi complexate de dimensiunile sânilor noştri
b) o invidia pe Xuleasca
c) ne face implanturi cu silicon şi noi
d) ne minuna, dar nu de nivelul de evoluţie al chirurgiei plastice, ci de imensitatea glandelor mamare arătate
e) suna la cel mai apropiat ziar sau post de televiziune [preferabil Can-Can, Click!, Kanal D, OTV şi alte posturi/ziare cu pipiţe] şi a ne oferi pe tavă să pozăm, de preferat MAI dezbrăcate, ca să-i arătăm Xuleascăi că nici noi nu suntem mai prejos
f) a urla la iubită/nevastă/prietenă să-şi facă implanturi cu silicon
g) a doua posibilitate în cazul bărbaţilor, inutil să mai spun care.

Reacţia mea, dacă se întâmplă să mă uit la televizor şi să nimeresc pe un astfel de canal? Schimb canalul şi aştept să-mi treacă greaţa provocată de mult prea dotatele domnişorici.

Daca Herpina Derpina poartă tricouri mulate, obligaţia noastră este, bineînţeles, să ne cumpărăm haine mulate, la fel ca ale Herpinei Derpina. Chiar dacă H.D. îşi permite să poarte astfel de haine din cauza abdomenului plat şi lucrat, toate pipiţele vor purta astfel de haine, indiferent de şuncile vulgare care se ivesc prin ele.

Ideea este că suntem atât de îndobitociţi, încât luăm informaţia vomată, practic, de alţii. Mergem la biserică şi absorbim cuvintele preotului fără să ne gândim măcar ce înseamnă, fără să ne îndoim, fără să realizăm ce om minunat a fost Iisus. Dar le ascultăm pentru că altcineva le-a digerat în locul nostru, şi acum ni le vomită în urechi. De ce mergem la biserică? Nu pentru că vrem, nu pentru că ne place, ci pentru că "aşa e normal". De ce e normal? Pentru că "aşa spune lumea". Cumpărăm ziare şi reviste light, nu cumva să ne suprasolicităm neuronii cu informaţii pe care ar fi necesar să le gândim. Luăm de-a gata tot ce ni se oferă, acceptăm cu bucurie şi cu balele curgând resturile celorlalţi, voma lor informaţională, facem orice doar pentru a evita să gândim singuri. Intrăm în tipare cu absolut orice, pentru că alţii le-au gândit înaintea noastră şi, deci, trebuie să fie bune. Copiem informaţii de pe internet fără să le citim măcar, fără să ne mai obosim să le trecem prin filtrul raţiunii, fără să ne mai deranjăm să aflăm măcar ce-au gândit alţii.

Dacă vedem că vedeta X poartă o rochie de la Vera Wang, facem economii la sânge şi ne cumpărăm aceeaşi rochie, chit că nu ne avantajează. Sau, şi mai rău, şi mai des întâlnit, ne ducem în piaţă şi ne cumpărăm o rochie pe care să scrie "Vera Wang" cu 10 lei. Problemă rezolvată.

Snobismul ăsta greţos e doar unul dintre efectele refuzului de a gândi. Bucuria cu care pământenii aşteaptă emisiuni T.V. cretine, pline de dramă [a celorlalţi, normal], "citesc ziare" [traducere: se uită la pozele nud sau semi-nud], fac lucrurile pe pilot automat, doar pentru că "aşa face şi X", mă scârbesc peste măsura imaginabilului.

În timp ce am scris postul ăsta, am avut continuu în minte imaginea unei mame păsări care-şi hrăneşte puii. Pentru cine nu ştie cum, păsările le vomită mâncarea deja mestecată puilor în gură.

Somnul e plăcut, dar trezirea e necesară.

P.S.: În caz că e cineva interesat, "Confesiunile Omului-Bocanc", de pe Wattpad, în dreapta sus, se bazează pe exact aceleaşi chestii pe care le-am scris aici.