Antidepresiv

O să încep proiectul cu cărțile când o să am timp și chef. Deocamdată, nu am de nici unele, doar multe teme, mulți nervi, o depresie cu grețuri și oboseală și multe altele pe cap.

Revenind. Cum să ieși din depresie. Simplu. Nu ieși. Evident.

Dacă sunteți ca personajul lui Martin Page, din "M-am hotărât să devin prost!" [îmi place mult mai mult titlul original, "Comment je suis devenu stupide"] și suferiți de depresie de când v-ați născut, bine. Bine-ați venit în club.

Da, azi scriu cu paragrafe multe, fără vreo legătură vizibilă între ele. Dorința de a scrie a fost mai mare decât oboseala, dar cea din urmă își spune cuvântul și nu mă lasă să scriu cum trebuie. Revenind. A doua oară. Dacă sunteți deprimați, triști, nefericiți, probabil vă simțiți neiubiți și inutili. Da, probabil sunteți. Doar dacă nu sunteți eu, caz în care sunteți doar isterici.

Cum se tratează depresia: nu se tratează. Poți să te îndopi cu pastile ca să ajungi în stadiu legumifer. Asta n-o să trateze depresia, dar o să te facă să uiți că o ai. Poți să iei droguri, care ar fi mai eficiente pentru că: a) te fac fericit pe moment [dacă iei ce trebuie] și b) mori. Și dacă mori, nu mai poți fi deprimat. Simplu și eficient. Poți să ieși în parc la alergat, cum tot intenționez eu de ceva vreme. După care realizez că mă culc la 1-2 și mă trezesc la 5:30 [5:00, dacă am teme] și că ultimul lucru pe  care vreau să-l fac e să dau din fund prin parc. Poți să-ți iei un animăluț și să fiți singuri și triști și deprimați împreună. Poți să mănânci ciocolată până intri în comă hiperglicemică. Poți să bei ceai până te piși Earl Grey. Poți să bei alcool [cum fac eu, dar nu ca să tratez depresia. Nu caut să tratez nimic, de fapt, nici să mă îmbăt, sunt unul dintre puținii oameni care beau pentru gust], care o să te deprime mult mai tare. Poți să citești, iar după 17 pagini și arunci cartea de perete și să începi să plângi isteric. Poți să ieși în oraș cu prietenii [dacă ai] și să le strici și lor cheful. Poți să-ți achiziționezi un iubițel sau o iubițică și să îl/o superi cu depresia ta [de care oricum îl/o va durea fix în mijlocul mijlociu al curulețului]. Poți să citești glume pe net până realizezi ce viață tristă ai. Poți să te joci cu zilele, ca să uiți de realitate. Poți să dansezi, să cânți, să pictezi, să joci teatru-pe scurt, să-i oripilezi pe cei din jur cu ieșirile tale excentrice și pseudo-artistice.

Sau poți să dormi. Să bagi cornu' în pernă și să-l lași acolo cu zilele, cu chinuitoare intervale de stat treaz și gândit cât de mic și trist ești tu.

Sau poți să faci ca mine. Să muncești. Să muncești până pici la 'enșpe mii de chestii în același timp, să dormi câte două ore, să nu mănânci, să nu vezi decât muncă înaintea ochilor. Asta funcționează sigur, chiar dacă vă termină psihic și fizic [mai ales], e un antidepresiv perfect.

Sau, din nou, poți să iei pastile. Xanax, Valium etc. etc.

După ce o să încercați toate astea și nimic n-o să funcționeze [credeți-mă, copchilași, nu vă ține să munciți ca animalu', cum fac eu], vă întoarceți pe blogul meu, mai citiți, mai criticați și vă dați seama că sunt singurul lucru din viața voastră care vă face zilele mai frumoase. După care îmi trageți în gând o înjurătură și mergeți să vă uitați la poze cu pisici.