Olăneştiul zilelor noastre

Nu ştiu voi, dar eu când eram mică veneam cu bunicii la Olăneşti. Nu îmi mai amintesc eu prea multe lucruri de atunci, având în vedere că asta se întâmpla acum 7-8 ani, dar mereu mi-am dorit să revăd staţiunea. Bineînţeles, în 8 ani s-au schimbat multe, iar eu am avut un şoc când m-am întors. Ce a fost şi ce mai este:
-câinii din Olăneşti-mai sunt şi acum, la fel de mulţi cum mi-i aminteam
-drumul către izvorul 24-cum eram mică pe atunci, mi se părea mare. Acum mi se pare foarte scurt
-drumurile lungi, asfaltate, cu băncuţe pe margine-asfaltul a fost înlocuit cu pietre, şi bancutele scoase
-apa oribilă de la izvoare-încă mai e, din păcate pt. mine
-gheretele cu jucării frumoase-s-au transformat în magazine cu kitchuri oribile
-părculeţul în care am învăţat eu să mă dau în leagăn-nu mai e
Şi multe altele. Un sfat pt. cei care vor să vină, să-şi amintească de copilăria lor: nu veniţi, dacă vreţi să păstraţi imaginea intactă a unui Olăneşti frumos şi curat.