Lumea nu mai e ce-a fost. Probabil că aţi auzit această expresie de multe ori, şi deja v-aţi săturat de ea. Şi mai probabil e că nu aţi stat niciodată nu s-o analizaţi, ci s-o judecaţi. În ziua de astăzi, hipioţii [acum rockerii, metaliştii] nu mai sunt priviţi ciudat pe stradă şi ocoliţi. Societatea s-a obişnuit cu ei şi a început să-i accepte. Iubirea şi sexul nu mai sunt subiecte tabu pentru nimeni, iar tehnologia a depăşit orice aşteptări. Şi totuşi, nu la asta vroiam să mă refer, ci la aşa-zişii rebeli ai acestui secol. Cei care încalcă regulile, distrug bunurile publice, beau şi fumează doar din teribilism [ca majoritatea, de altfel] şi au impresia că lumea e coşul lor de gunoi, obligată să le accepte toate mizeriile. Ceea ce nu conştientizează puştii ăştia este faptul că ei nu sunt rebeli. Din contră, sunt mai "în turmă" decât toţi ceilalţi. Probabil că "rebelii" or să mă înjure, or să mă contrazică şi or să mă numească "tocilară care nu ştie nimic". Fără să se gândească, bineînţeles, că aş putea avea dreptate. Păi, hai să analizăm: cine mai respectă regulile în ziua de azi? Puţini. Cam un om din zece [sunt optimistă la ora asta]. Deci, acel om, ar putea fi considerat o excepţie, din moment ce ceilalţi nouă fac cum îi taie capul. Dacă s-a format o "turmă a rebelilor", atunci ce fel de rebeli mai sunt? Ei de fapt respectă legea nescrisă a opozanţilor,construindu-şi propria dogmă. E deja aproape 1 noaptea, deci e posibil să fi început să aberez. Şi totuşi... Care sunt adevăraţii rebeli? Puştii teribilişti de pe toate străzile, sau oamenii care se mulţumesc cu a respecta regulile, fiind, astfel, altfel decât ceilalţi?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu