Pastel [poezie]

Inspirată de don'şoara Emi. Posibil singura dintre poeziile mele care chiar are un sens.
În altă ordine de idei, nu ştiu ce m-a apucat de-mi public o poezie, mai ales pe blog. Şi nu, eu nu scriu poezii, contrar dovezilor.

Pastel

Văd fumul gri ce se înalţă din hornul

Fabricii industriale. Formează pe cer un

Curcubeu monocrom, pe care ochii mei

Mari îl absorb, lacomi.

Când mâinile ni se ating, mănuşile

Noastre foşnesc uşor, timid, intim.

Ne zâmbim, iar din spatele măştilor

De gaze răsar sentimente.

Patru perechi de ochi sclipesc către

Cerul negru. Râturile măştilor de gaze

Fornăie spre curcubeul monoton.

O grenadă aprinde cerul.

Mâinile mi le încrucişez pe piept, apoi

Arăt spre tine. Zâmbesc, dar nu poţi vedea.

Ce mă bucur că suntem surzi, dragule!

Altceva nu vreau să aud.

Apusul se colorează de la o nouă

Grenadă. O mână smulsă din umăr

Ne salută fugar. Fumul trasează pe cer

Linia vieţii noastre.

E prima şi ultima scrisă în stilul ăsta. Deocamdată. Mulţumesc, Emi, pentru inspiraţie! :-)

Despre cărţi

Ca să pornesc de la lucruri concrete, o să dau exemple exclusiv din cărţile pe care le-am citit eu.

Există unele cărţi pe care le citeşti din datorie. Pentru că ţi se cer la şcoală, pentru că ai intrat într-un club de lectură, pentru că "o, cartea asta e AŞA BUNĂ, TREBUIE!!!! s-o citeşti!" şi din alte motive. Pentru şcoală, din fericire, n-am avut de citit prea multe cărţi. Din cele ce mi-au terorizat copilăria şi continuă să-mi terorizeze adolescenţa, amintim: "Moromeţii", "Baltagul", "Ion". Inutil să precizez autorii. În şcoala generală, omul pe care l-am urât cel mai mult a fost Calistrat Hogaş, cu iapa lui pisicoasă cu tot şi cu descrierile lui care induc direct comă, nu somn. Creaţiile literare cu care m-am luptat, totuşi, au fost piesele de teatru. Părerea mea e că piesele de teatru sunt scrise pentru a se juca, nu pentru a fi citite. Cine nu cunoaşte Efectul Eschil* se poate considera norocos.

Revenind la cărţi. Există altele pe care le citeşti pentru că sunt împrumutate sau recomandate şi-ţi e ruşine să le dai înapoi necitite/să admiţi că te-au plictisit aşa tare, că n-ai reuşit să le termini. Exemple: "Pride and Prejudice"-Jane Austen, "Posibilitatea unei insule"-Michel Houellebecq.

Mai există cărţi care te prind. Când aveam vreo 12-13 ani [eram în perioada în care citeam aproape exclusiv thrillere istorice sau religioase] îmi alegeam cărţile deschizându-le la întâmplare şi citind un paragraf. Dacă mă captivau, le cumpăram. Dacă nu, nu. Acum am altă tactică. Le aleg după copertă sau titlu, dacă nu caut ceva anume, citesc descrierea de pe spate şi începutul. Mă atrag? Bine. Nu? Pa. Acum două veri, am citit..foarte multe cărţi. Nu mai ştiu câte, am scris şi pe blog, oricum. Cum am reuşit? Au fost cărţi care mi se lipeau de degete [metaforic vorbind], pe care îmi doream să le termin IMEDIAT. Totuşi, când dai peste o astfel de carte, nu mai vrei s-o termini de citit niciodată. După ce le termini, simţi că pierzi un prieten. Exemple sunt destule. Din ce-mi amintesc:

• "Cartea Mironei"-Cella Serghi
• "Vampirul Lestat"-Anne Rice
• Cronicile Wardstone-Joseph Delaney
• "Cartea fără nume", "Ochiul Lunii"-Anonymous
• "Gargui"-Andrew Davidson
• "Christine", "Cimitirul animalelor"-Stephen King
• "Tobe, fete şi plăcinta periculoasă"-Jordan Sonnenbrick
• "Lolita"-Vladimir Nabokov
• "De veghe în lanul de secară"-J.D. Salinger
• "Banda mintoşilor"-Tibor Fischer
• "Tăcerea mieilor"-Thomas Harris
• "Portretul lui Dorian Grey"-Oscar Wilde
• "Lucifer"-Michael Cordy
• "Maşa şi extraterestrul"-Nichita Danilov
• "Şi dacă e adevărat..."-Marc Levy [În curs de citire]
• Seria "Shopaholic"-Sophie Kinsella

Cel mai mult îmi plac cărţile cu care mă identific. Pe care le trăiesc.Cine ştie despre ce vorbesc cunoaşte, cu siguranţă, sentimentul de apartenenţă la un anumit grup, senzaţia că mai sunt şi alţii care simt şi gândesc ca tine. Tot aici vreau să trec şi cărţile care-ţi schimbă viaţa. Poate printr-o singură idee, poate prin ideea cărţii în sine. Exemple:

• "Elevul Dima dintr-a şaptea"-Mihail Drumeş
• "Anomalii"-Joey Goebel
• "Marţi cu Morrie"-Mitch Albom
• "Turnul sinucigaşilor"-Nick Hornby

Mi-a luat mult mai mult decât credeam, să scriu postul ăsta. Nu mă aşteptam să fie aşa greu să treci în revistă câteva din cele mai bune cărţi pe care le-ai citit.

*Am impresia că am mai scris într-un post despre Efectul Eschil. În orice caz, cuiva i l-am descris în detaliu. Pentru că a trecut puţin timp de când am avut parte de ultimul Efect Eschil, am să încerc să-l reprduc cât de bine pot. Efectul Eschil se manifestă în felul următor: simţi nevoia arzătoare să rupi paginile pieselor lui, să ţi le îndeşi în gură şi să-ţi dai foc. -Dacă îşi aminteşte cineva Efectul Eschil în întregime, sau e suficient de drăguţ să se uite prin arhive, să mă anunţe.

Burberry şi amintirile din copilărie

Cu ocazia fenomenului Năstase, am aflat şi eu cine produce diverse chestii dintr-un material oribil.

Amintiri din copilărie. Cât de coerent se poate, pentru ora asta.

Când eram eu mică şi drăgălaşă... şi jucam şotron în faţa porţii... şi descopeream principii matematice, alergând în cerc exact pe mijlocul străzii... mai intram în casă, forţat, că doar nu era să dorm pe preş. Intram eu în casă, drăgălaşa de mine, şi stăteam la masă cu străbunica. Cred că aveam vreo 4-5 ani. Străbunica avea o faţă de masă care îmi plăcea, pe vremea aia. Zece ani mai târziu, toată lumea se îmbracă în faţă de masă super-scumpă şi super-fancy, sub pretextul că "e de la Burberry!" Mi-e imposibil să nu râd când mai trece câte un hipster, gen, pe lângă mine pe stradă, cu şapcă faţă-de-masă.

P.S.: Cine-a zis că grecii sunt în criză? Eu văd că o duc bine, până şi ursuleţii de pluş au fulare Burberry! Domnule Năstase, n-aveţi de ce să vă simţiţi special, deci. [La ora asta sunt capabilă de regrete. Regret că nu ştiu unde am pus aparatul foto, să pozez ursuleţul cu fular Burberry. Pun pariu că arată mai bine decât Năstase. Şi nici nu ne invită să-i numărăm ouăle.]

Later edit: Mi-am găsit aparatul foto. Aşa-i că-i mai drăguţ decât Năstase?

Câştigătorii sondajului

Sondajul de opinie s-a încheiat, mulţumesc celor care au votat şi m-au ajutat să-i demonstrez domnului Răzvan că nu balerinii sunt pe primul loc. Lucru cu care am de gând să-i scot ochii restul vieţii. Se pare că "topul" meu s-a reflectat şi în sondaj, lucru care mă face să mă bucur de bunul simţ al unora. Rezultatul:

În mod oficial, nefericiţii crocs sunt cele mai dezgustătoare chestii cu care te poţi încălţa.

Sondaj de opinie

Vorbeam aseară cu domnul Răzvan, despre care e cel mai dezgustător lucru de încălţat. Cum nu ne putem hotărî, am decis să fac un sondaj. Se încheie vineri, 15 iunie, la ora 12:00. Votaţi.

1. Crocs
2. Balerini
3. UGG-s

 

Se pare că m-am îndrăgostit greşit

Nici nu ştiu ce titlu să pun, atât sunt de bulversată.

Astăzi, la ora de sport, eram pe teren cu nişte colege, împărtăşeam păreri despre cuplurile de acelaşi sex. Având în vedere nivelul oamenilor care mă înconjoară, se auzeau numai "câh" şi "îîîîh" şi "ce scărbos". O colegă a zis: "Eu nu pot să înţeleg... Cum să se îndrăgostească fată de fată şi băiat de băiat!" Lăsând la o parte explicaţia ştiinţifică despre cum unii se nasc aşa şi etc. etc., am spus: "De ce, mă? Că doar nu te îndrăgosteşti de cum arată*, te îndrăgosteşti de cum este!" Mi s-a răspuns cu esenţa vieţii: "De ce, fată, doar nu te îndrăgosteşti de el că-i deştept!" Sunt încă în stare de şoc. Se pare că m-am îndrăgostit greşit toată viaţa. Oricum, am înţeles că acum nu mai iubeşti omul, acum îi iubeşti banii, maşina şi contul din bancă, eventual cum arată. Nu contează ce-are în cap. Aceeaşi colegă, revenind la gânduri mai normale, îmi spune: "Aaa... De fapt, da, că tu îi alegi deştepţi, ca să ai ce vorbi cu ei!" Evident.

P.S.: Cine ştia că 8 straturi de ojă şi 2 de lac se curăţă aşa greu?!

*Fundul lui Răzvan face excepţie de la această regulă. Hands off, bitches, he's mine.