Despre cărţi

Ca să pornesc de la lucruri concrete, o să dau exemple exclusiv din cărţile pe care le-am citit eu.

Există unele cărţi pe care le citeşti din datorie. Pentru că ţi se cer la şcoală, pentru că ai intrat într-un club de lectură, pentru că "o, cartea asta e AŞA BUNĂ, TREBUIE!!!! s-o citeşti!" şi din alte motive. Pentru şcoală, din fericire, n-am avut de citit prea multe cărţi. Din cele ce mi-au terorizat copilăria şi continuă să-mi terorizeze adolescenţa, amintim: "Moromeţii", "Baltagul", "Ion". Inutil să precizez autorii. În şcoala generală, omul pe care l-am urât cel mai mult a fost Calistrat Hogaş, cu iapa lui pisicoasă cu tot şi cu descrierile lui care induc direct comă, nu somn. Creaţiile literare cu care m-am luptat, totuşi, au fost piesele de teatru. Părerea mea e că piesele de teatru sunt scrise pentru a se juca, nu pentru a fi citite. Cine nu cunoaşte Efectul Eschil* se poate considera norocos.

Revenind la cărţi. Există altele pe care le citeşti pentru că sunt împrumutate sau recomandate şi-ţi e ruşine să le dai înapoi necitite/să admiţi că te-au plictisit aşa tare, că n-ai reuşit să le termini. Exemple: "Pride and Prejudice"-Jane Austen, "Posibilitatea unei insule"-Michel Houellebecq.

Mai există cărţi care te prind. Când aveam vreo 12-13 ani [eram în perioada în care citeam aproape exclusiv thrillere istorice sau religioase] îmi alegeam cărţile deschizându-le la întâmplare şi citind un paragraf. Dacă mă captivau, le cumpăram. Dacă nu, nu. Acum am altă tactică. Le aleg după copertă sau titlu, dacă nu caut ceva anume, citesc descrierea de pe spate şi începutul. Mă atrag? Bine. Nu? Pa. Acum două veri, am citit..foarte multe cărţi. Nu mai ştiu câte, am scris şi pe blog, oricum. Cum am reuşit? Au fost cărţi care mi se lipeau de degete [metaforic vorbind], pe care îmi doream să le termin IMEDIAT. Totuşi, când dai peste o astfel de carte, nu mai vrei s-o termini de citit niciodată. După ce le termini, simţi că pierzi un prieten. Exemple sunt destule. Din ce-mi amintesc:

• "Cartea Mironei"-Cella Serghi
• "Vampirul Lestat"-Anne Rice
• Cronicile Wardstone-Joseph Delaney
• "Cartea fără nume", "Ochiul Lunii"-Anonymous
• "Gargui"-Andrew Davidson
• "Christine", "Cimitirul animalelor"-Stephen King
• "Tobe, fete şi plăcinta periculoasă"-Jordan Sonnenbrick
• "Lolita"-Vladimir Nabokov
• "De veghe în lanul de secară"-J.D. Salinger
• "Banda mintoşilor"-Tibor Fischer
• "Tăcerea mieilor"-Thomas Harris
• "Portretul lui Dorian Grey"-Oscar Wilde
• "Lucifer"-Michael Cordy
• "Maşa şi extraterestrul"-Nichita Danilov
• "Şi dacă e adevărat..."-Marc Levy [În curs de citire]
• Seria "Shopaholic"-Sophie Kinsella

Cel mai mult îmi plac cărţile cu care mă identific. Pe care le trăiesc.Cine ştie despre ce vorbesc cunoaşte, cu siguranţă, sentimentul de apartenenţă la un anumit grup, senzaţia că mai sunt şi alţii care simt şi gândesc ca tine. Tot aici vreau să trec şi cărţile care-ţi schimbă viaţa. Poate printr-o singură idee, poate prin ideea cărţii în sine. Exemple:

• "Elevul Dima dintr-a şaptea"-Mihail Drumeş
• "Anomalii"-Joey Goebel
• "Marţi cu Morrie"-Mitch Albom
• "Turnul sinucigaşilor"-Nick Hornby

Mi-a luat mult mai mult decât credeam, să scriu postul ăsta. Nu mă aşteptam să fie aşa greu să treci în revistă câteva din cele mai bune cărţi pe care le-ai citit.

*Am impresia că am mai scris într-un post despre Efectul Eschil. În orice caz, cuiva i l-am descris în detaliu. Pentru că a trecut puţin timp de când am avut parte de ultimul Efect Eschil, am să încerc să-l reprduc cât de bine pot. Efectul Eschil se manifestă în felul următor: simţi nevoia arzătoare să rupi paginile pieselor lui, să ţi le îndeşi în gură şi să-ţi dai foc. -Dacă îşi aminteşte cineva Efectul Eschil în întregime, sau e suficient de drăguţ să se uite prin arhive, să mă anunţe.