Cine te iubeşte, te iubeşte aşa cum eşti

După relativ scurta mea existenţă pe această planetă, existenţă care se continuă, spre exasperarea locuitorilor Terrei, am ajuns să înţeleg ce însemnă, de fapt, "cine te iubeşte, te iubeşte aşa cum eşti". Asta s-a întâmplat cam în urmă cu o săptămână şi jumătate, dar am fost prea ocupată extenuată leneşă să scriu.

Contrat credinţei larg răspândite, "cine te iubeşte, te iubeşte aşa cum eşti" nu înseamnă că poţi să crăpi în tine cât mănâncă populaţia Chinei pe toată ziua. Stupoare. V-am ruinat bazele vieţii voastre bulimice. Nu înseamnă nici că poţi să faci orice te taie pe tine capul, pentru că iubi te va suporta la nesfărşit. "Cine te iubeşte, te iubeşte aşa cum eşti" reprezintă doar...un adevăr. Un adevăr care a fost mult prea mult interpretat. O frază simplă, care a ajuns să fie terfelită de toţi fraieraşii.

De ce "cine te iubeşte, te iubeşte aşa cum eşti"? Pentru că altfel n-are cum s-o facă. Aşa cum am scris eu într-o poezie [nu-mi mai amintesc care şi, oricum, eu nu scriu poezii], "iubim imaginea noastră în alţii". Practic, dacă mie îmi place Stephen King, ascult doar Type O Negative şi mă uit exclusiv la filme cu Jack Nicholson, dar spun cuiva că îmi place Aldous Huxley, ascult Deep Purple şi mă uit la filme istorice, persoana respectivă o să iubească imaginea pe care eu i-am creat-o despre mine, şi nu pe mine cea adevărată. Dacă nu mă iubeşte aşa cum sunt, nu are cum să mă iubească, pentru că nu sunt eu, deci nu m-ar iubi pe mine.

Îmi pare rău dacă nu am fost prea coerentă în seara asta, oboseala mă doboară, dacă n-a şi făcut-o deja, şi nu ştiu când altcândva aş fi reuşit să-mi organizez gândurile măcar la nivelul ăsta, astfel încât să reuşesc să exprim ce am avut de zis.