Ţin să menţionez că este vorba de un tupeu din ăla jegos, cum numai în România găseşti. Vreau să-i mulţumesc vecinului meu că-mi face existenţa insuportabilă plin simplul fapt că respiră. Şi că nu pot să ţin geamurile deschise niciodată, pentru că pute a şobolani prăjiţi de la el.
Azi dimineaţă, javra naibii m-a trezit la 7 jumate cu bormaşina lui. La cât de obosită eram, l-am ignorat şi m-am culcat. M-a trezit un prieten care m-a sunat la 8 jumate, aşa că am renunţat să mai dorm. Cât ne uitam eu cu mama pe net la telefoane şi ne corversam cu tipele de la Vodafone, sună cineva la uşă. Mă duc şi-i văd mutra de şobolan care merită otrăvit a vecinului. Deschid. "Mama-i acasă?" "Da, dar are treabă." "Închideţi aerul ăla condiţionat, că ne curge toată apa în cap!" "Bine." Din partea mea, meriţi să te îneci în ea, lepră ce eşti. Pe la ora 15, m-am culcat iar. Boul încă găurea tot ce-i pica-n mână. BĂ, BOULE, ASTA-I ORĂ LA CARE PENSIONARII DORM, BĂ! Am făcut abstracţie de bormaşina lui şi de locurile unde i-aş da eu nişte găuri şi am reuşit să adorm. La 16 şi ceva, când m-am trezit, n-am putut să mă uit la TV decât cu sonorul la maxim. Boul găurea de zor. Aşa că am dat drumul la aerul condiţionat şi m-am culcat la loc. N-ai să vezi. Ţârrrrrrr! Cineva la uşă. Iniţial, îmi bag picioarele şi nu răspund. Insistă. Îmi iau halatul, deschid, îmi zice să închid iar aerul, că-i curge apă-n cap şi că "mai pe seară poţi să-i dai drumu' iar". Bă, boule. Eu înţeleg că eşti un manelar care pute şi care cere pumni şi şuturi. După ce că nu mă laşi să dorm, vrei să mor şi de cald? Du-te dracu', bă, aerul meu, apartamentul meu, fac ce vreau eu între pereţii mei. Normal, politeţea mea înnăscută m-a împiedicat să-i comunic asta. Aşa că-i trântesc uşa-n nas. Închid aerul, conectez boxele la laptop... şi pun Prodigy. Mâine dimineaţă, când toată familia lui o să doarmă, eu o să-i dau trezirea cu Daft Punk. Şi la noapte, când sper ca el să moară în somn, o să găsesc eu câteva melodii cu bass puternic pe care să le ascult.
Trăim în România, şi asta ne omoară toţi nervii.
Despre poezie, primul roman și naivitate
-
Cărțile mele sunt născute din nevoia mea de înțelege lumea și sunt scrise
cu naivitatea unui copil care știe adevărul. Tot ceea ce încerc să fac e să
obs...
Acum 3 ani
2 comentarii:
pune-le la noapte hanzel und gretyl, or sa creada ca a venit iar Holocaustul.
Stai liniştită, nu ştie vecinul meu ce-i ăla Holocaust.
Trimiteți un comentariu