Despre priviri

Am avut ocazia să privesc foarte mulţi oameni în ochi, pe parcursul vieţii mele. În special pentru că în timpul unei conversaţii tind să menţin contactul vizual cu interlocutorul. Aşadar, am avut ocazia să văd ochi frumoşi, ochi mai puţin frumoşi, monocromi, bicolori etc etc. Gri, albaştri, căprui, verzi, căprui-verzi [din punctul meu de vedere, cea mai sexy combinaţie].

Postul ăsta nu este despre culoarea ochilor, ci despre priviri. Despre ce e dincolo de ele, mai exact. N-am stat niciodată să analizez ce se ascunde în spatele ochilor unui om, până astăzi. Mă mulţumeam să admir culoarea şi forma. Stând ochi-în-ochi cu vreo 2 băieţi şi două fete, azi, m-a apucat brusc analiza. Aşa că mi-am extins aria de căutare şi am ajuns la 4 băieţi şi două fete. Pe rând, ce-am citit în ochii lor:

Băieţii.
X1: Inteligenţă.
X2: 90% malefic, 10% psihopat.
X3: Nimic. Absolut nimic. Vid absolut. Prostie cruntă.
X4: Era ceva, dar era ascuns bine şi nu mi-am putut da seama.

Şi fetele:
Y1: 100% psihopată.
Y2: La fel ca la X4, ceva complex, greu de ghicit.

Astă-iarnă, când mi s-a spus că o persoană şi-a dat seama că sunt deşteaptă doar privindu-mă în ochi, mă gândeam că e doar un compliment. Acum, analizând diferitele priviri, îmi dau seama că avea dreptate şi că-ţi poţi da seama de capacitatea intelectuală a unui individ [sau de lipsa acesteia] doar privindu-l în ochi.

P.S.: Singurii ochi albaştri care mi-au plăcut vreodată şi care or să-mi placă sunt ai lui Anthony Hopkins. De ce? Pentru privirea de psihopat absolut pe care o are.