Câte cărţi se pot citi într-un an (răspuns)

În primul rând, vreau să mă felicit că am folosit paranteze rotunde. *ovaţii de la mine pentru mine* În al doilea rând, 66. Nu pot să spun că multe au fost cine ştie ce, dar din ce-am citit pot recomanda cu căldură:

1. Cella Serghi-Cartea Mironei
2. M. J. Weeks-Jurnalul Diavolului
3. Anonymous-Ochiul Lunii [continuarea de la 'Cartea fără nume']
4. Stephen King-Christine
5. Andrew Davidson-Gargui
6. Mihail Drumeş-Elevul Dima dintr-a şaptea
7. Didier van Cauwelaert-Evanghelia după Jimmy
8. Jordan Sonnenblick-Tobe, fete şi plăcinta periculoasă
9. Stephen King-Cimitirul Animalelor
10. Anthony Burgess-Portocala Mecanică [una dintre puţinele cărţi care m-au impresionat]
11. Sophie Kinsella-Goana după cumpărături la New York [tot ce scrie Sophie Kinsella nu poate fi decât minunat.]
12. Stephen Fry-Mincinosul
13. Tibor Fischer-N-o citi dacă eşti prost [Tibor Fischer e un om genial despre care o să scriu o dată şi o dată...]
14. Vladimir Nabokov-Lolita [da, şi asta m-a impresionat]
15. Tibor Fischer-Banda Mintoşilor
16. Mitch Albom-Marţi cu Morrie [asta m-a impresionat cel mai tare, aşa că puteţi da un click şi să vă convingeţi.]
    

Cum să eviţi călătoriile

"Călătoria" este numele unei boli moderne care a devenit violentă pe la jumătatea anilor '50 şi continuă să se extindă. Boala - numele ei ştiinţific este travelitis furiosus - este răspândită de un microb numit prosperitate. Simptomele ei se pot recunoaşte uşor. Pacientul nu mai are stare la începutul primăverii şi începe să alerge de la o agenţie de turism la alta strângând informaţii inutile despre locuri pe care n-are de gând să le viziteze, studiind broşuri etc.; apoi, el, sau de obicei ea, va da o raită pe la croitori, modiste, solduri de vară, magazine cu articole sportive şi va cheltui o sumă de trei ori şi jumătate mai mare decât el sau ea îşi poate permite; în cele din urmă, în august, pacientul se va urca într-un avion, tren, autocar sau într-o maşină şi va porni spre locuri străine laolaltă cu mii de tovarăşi de suferinţă, nu pentru că este interesat sau atras de locul spre care se îndreaptă, nici pentru că-şi permite să meargă acolo, ci pur şi simplu pentru că nu-şi permite să nu meargă. Boala este cât se poate de contagioasă. În zilele noastre, te poţi îmbolnăvi de călătorită în străinătate cam cum te îmbolnăveai de gripă în anii '20, atâta doar că e şi mai şi.

..................................................................

Care e scopul acestor călătorii? Fiecare naţionalitate are unul propriu. Americanii vor să-şi facă poze în: (a) Trafalgar Square, cu porumbeii, (b) în Piaţa San Marco din Veneţia, cu porumbeii şi (c) în faţa Arcului de Triumf din Paris, fără porumbei. Ideea este pur şi simplu să strângă dovezi documentate că au fost acolo. Neamţul călătoreşte ca să-şi verifice ghidurile: când vede că Ponte di Rialto este acolo unde trebuie să fie, că Turnul este la locul lui în Pisa şi că este înclinat la unghiul promis-bifează lucrurile acestea în ghidul lui şi se întoarce acasă mulţumit că n-a fost înşelat.


Din George Mikes-Cum să fii englez.

AM DAT PESTE O FIINŢĂ CU CREIER!!!

Amuzându-mă cu ce căcaturi mai caută lumea şi ajunge pe blogul meu, am fost şocată să descopăr că a ajuns cineva aici căutând Lucifer-Michael Cordy. Da, mi-a stat inima o secundă de bucurie. Nu mai ştiu ce am scris despre carte, dar cert e că a fost super, a rămas una din preferatele mele, şi-i mulţumesc persoanei care a căutat-o că mi-a făcut ziua mai bună.

Mulţumesc, Flippy!

Prima persoană despre care se merită să fac un post, pe care i-l dedic pe deplin şi în totalitate celei mai răbdătoare prietene din lume, Roxana "Flippy" Ungureanu! Dintre toate persoanele care şi-au adus contribuţia la umilul meu roman [încă în "proces de facere"], a ei a fost cea mai mare. Ce a făcut această preaminunată prietenă? Am motivele mele s-o numesc aşa, motive înşirate mai jos:

• S-a oferit să-mi realizeze ea coperta.

• A suportat criticile mele absolut idioate tot timpul,mai ales după prima încercare pe care eu am considerat-o "aproape... Dar nu suficient de aproape!".

• A făcut zeci de poze că să mă mulţumească pe mine.

• Şi-a consumat timpul liber fără s-o oblige nimeni pentru a mă ajuta.

• S-a abţinut să mă înjure pentru criticile idioate, dar pe care eu le consideram necesare gen "Fă lupul mai mic şi mai negru. Fă cărarea gri. Fă luna mai nu ştiu cum". Ca, într-un final, să iasă fără lupul la care se muncise atât.

Pentru faptul că s-a strofocat atât şi şi-a tocit nervii pe mine, eu îi mutlumesc din suflet, şi promit că va fi pe pagina de dedicaţii! Mulţumesc, Flippy!


Şi coperta, ca să vedeţi pentru ce s-a muncit săracă fată atât!