marți, 28 februarie 2012

Despre profesori şi charismă

Profesorii ar trebui să fie adorabili şi plăcuţi, să convingă elevii să înveţe. N-am chef s-o lungesc, sunt în toane bune azi, aşa că o să dau exemple doar din cele bune. Din moment ce-mi petrec 7-8 ore din viaţă la şcoală, pe zi, mi se pare normal să le petrec în compania unor persoane plăcute şi interesante [excludem colegii, dacă e cineva care are NUMAI colegi plăcuţi şi interesanţi, să mă ia la el/ea în clasă]. Vine profesorul, se aşază la catedră, şi în funcţie de ce simţi te doare la bască sau te interesează ce spune. Şi aşa am ajuns eu, în generală, să iubesc limba enegleză, limba română, orele de educaţie civică, orele de istorie cu domnul profesor Motoşcă [chit că niciodată nu-mi zicea numele corect], de educaţie plastică şi matematică. Şi să urăsc orele de franceză şi muzică. La liceu, aceeaşi poveste. Am ajuns să învăţ la materii de care mi-e silă doar din respect pentru doamnele profesoare, pentru că-mi face plăcere să învăţ la o materie care îmi este predată de cineva simpatic şi cu simţ de răspundere. De exemplu, biologia, pe care o consider foarte folositoare şi foarte plictisitoare. Cum spuneam că azi dau numai exemple pozitive, există şi materii la care învăţ pentru că-mi place, dar şi pentru profesori: română, engleză, religie. Per total, nu pot spune că mă dau peste cap să învăţ, dar când o fac, o fac cu simţ de răspundere.

miercuri, 22 februarie 2012

Tipuri de biserici din Buzău

Buzăul este singura localitate din lume unde bisericile sunt atât de speciale, încât uimesc pe oricine. Încă din curtea bisericii întâlnim plantele pornofile. Înaintăm în pornaos, unde vedem pereţii cu var lavabil. Trăiască Buzăul.

Şi acum, micile istorioare:

D-na prof.: Bla bla bla...plante cornofile.
Colegul X: Plante de care???
Colegul Y, foarte sigur pe el: PLANTE PORNOFILE!

Ora de religie, astăzi:
Dl. prof.: Ce au caracteristic bisericile bizantine? Ce vezi când intri în biserică?
Colega Z: Turla!
Dl. Prof: Nu vezi turla, că eşti ÎN biserică! Ce vezi? *pauză mică* Ce ai pe pereţi?!
Colega Z: VAR LAVABIL!

Puţin mai târziu, tot în ora de religie.
Colega K se apucă să înşire navele bisericii, în lipsă de alte cunoştinţe referitoare la orice stil:
"Naos şi pornaos!"

Bine-aţi venit în Buzău, unde pornografia este la mama ei acasă...


miercuri, 15 februarie 2012

Tendinţele anului 3012

Pentru că la început a fost pielea, apoi pieile de animale, apoi hainele, tendinţele nu au mai avut în ce să evolueze mai departe, şi a apărut moda "retro". Dar fiindcă pielea nu a mai fost de ajuns, prin 2900, au început să se fabrice piei transparente, prin care organele se văd ca într-un acvariu. Ajunşi la limita dezgolirii, oamenii caută ceva mai mult, ceva prin care să descopere o nouă extremă. Un lucru care să transforme secolul 31 într-un muzeu al decăderii umane. Domnişoarele de pretutindeni îşi înlocuiesc pielea, iar străzile sunt transformate într-un adevărat muzeu, unde exponatele se plimbă liber, pe încălţări cu tocuri cât mai înalte, ca organele şi intestinele să poată fi admirate în toată splendoarea lor.

duminică, 12 februarie 2012

Pământenii şi refuzul de a gândi

Până acum îmi era uşor să clasific oamenii drept "proşti". Acum mă gândesc intens la asta şi mă întreb dacă prostia lor e o alegere, un rezultat al efectului de turmă sau e doar o incapabilitate de a utiliza un procent mai mare din creier decât cel actual. Prostia "genetică" se acceptă, dat fiind faptul că nu există tratament pentru aşa ceva. Prostia ca alegere se acceptă din nou, parţial, pentru că trebuie să ştii întâi cum este să NU fii prost, ca să poţi alege să fii prost. Prostia ca efect de turmă e inacceptabilă.

Totuşi, spre asta tindem cu toţii. Ne lăsăm controlaţi [cu bună ştiinţă sau nu] de orice porcării care ne sunt vârâte pe gât la televizor, în presă, pe stradă. Avem impresia că dacă Xuleasca Zetulescu îşi arată ţâţele proaspăt umflate, de dimensiunea unor pepeni de dimensiuni mari, avem obligaţiile de a:
a) ne simţi complexate de dimensiunile sânilor noştri
b) o invidia pe Xuleasca
c) ne face implanturi cu silicon şi noi
d) ne minuna, dar nu de nivelul de evoluţie al chirurgiei plastice, ci de imensitatea glandelor mamare arătate
e) suna la cel mai apropiat ziar sau post de televiziune [preferabil Can-Can, Click!, Kanal D, OTV şi alte posturi/ziare cu pipiţe] şi a ne oferi pe tavă să pozăm, de preferat MAI dezbrăcate, ca să-i arătăm Xuleascăi că nici noi nu suntem mai prejos
f) a urla la iubită/nevastă/prietenă să-şi facă implanturi cu silicon
g) a doua posibilitate în cazul bărbaţilor, inutil să mai spun care.

Reacţia mea, dacă se întâmplă să mă uit la televizor şi să nimeresc pe un astfel de canal? Schimb canalul şi aştept să-mi treacă greaţa provocată de mult prea dotatele domnişorici.

Daca Herpina Derpina poartă tricouri mulate, obligaţia noastră este, bineînţeles, să ne cumpărăm haine mulate, la fel ca ale Herpinei Derpina. Chiar dacă H.D. îşi permite să poarte astfel de haine din cauza abdomenului plat şi lucrat, toate pipiţele vor purta astfel de haine, indiferent de şuncile vulgare care se ivesc prin ele.

Ideea este că suntem atât de îndobitociţi, încât luăm informaţia vomată, practic, de alţii. Mergem la biserică şi absorbim cuvintele preotului fără să ne gândim măcar ce înseamnă, fără să ne îndoim, fără să realizăm ce om minunat a fost Iisus. Dar le ascultăm pentru că altcineva le-a digerat în locul nostru, şi acum ni le vomită în urechi. De ce mergem la biserică? Nu pentru că vrem, nu pentru că ne place, ci pentru că "aşa e normal". De ce e normal? Pentru că "aşa spune lumea". Cumpărăm ziare şi reviste light, nu cumva să ne suprasolicităm neuronii cu informaţii pe care ar fi necesar să le gândim. Luăm de-a gata tot ce ni se oferă, acceptăm cu bucurie şi cu balele curgând resturile celorlalţi, voma lor informaţională, facem orice doar pentru a evita să gândim singuri. Intrăm în tipare cu absolut orice, pentru că alţii le-au gândit înaintea noastră şi, deci, trebuie să fie bune. Copiem informaţii de pe internet fără să le citim măcar, fără să ne mai obosim să le trecem prin filtrul raţiunii, fără să ne mai deranjăm să aflăm măcar ce-au gândit alţii.

Dacă vedem că vedeta X poartă o rochie de la Vera Wang, facem economii la sânge şi ne cumpărăm aceeaşi rochie, chit că nu ne avantajează. Sau, şi mai rău, şi mai des întâlnit, ne ducem în piaţă şi ne cumpărăm o rochie pe care să scrie "Vera Wang" cu 10 lei. Problemă rezolvată.

Snobismul ăsta greţos e doar unul dintre efectele refuzului de a gândi. Bucuria cu care pământenii aşteaptă emisiuni T.V. cretine, pline de dramă [a celorlalţi, normal], "citesc ziare" [traducere: se uită la pozele nud sau semi-nud], fac lucrurile pe pilot automat, doar pentru că "aşa face şi X", mă scârbesc peste măsura imaginabilului.

În timp ce am scris postul ăsta, am avut continuu în minte imaginea unei mame păsări care-şi hrăneşte puii. Pentru cine nu ştie cum, păsările le vomită mâncarea deja mestecată puilor în gură.

Somnul e plăcut, dar trezirea e necesară.

P.S.: În caz că e cineva interesat, "Confesiunile Omului-Bocanc", de pe Wattpad, în dreapta sus, se bazează pe exact aceleaşi chestii pe care le-am scris aici.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Mi-am găsit vocaţia

În dimineaţa asta, în jurul orei 6, după o oră de muncă intensă în bucătărie, am reuşit să gătesc... un terci. Un terci absolut. Absolut fără niciun gust.

Ingrediente:
-orez
-sare
-piper
-alte condimente [foi de dafin, oregano, busuioc]

Foarte indicat persoanelor care au invitaţi duşmani [sau persoane antipatice] la masă.

Vocaţia recent descoperită?
Bucătăreasă la cantina spitalului.

vineri, 3 februarie 2012

Avem bărbaţi sau nu avem?

Nu întreb dacă avem cavaleri îmbrăcaţi în zale care să se lupte pentru noi cu lancea, nici dacă avem războinici care să ne apere drepturile noastre de făpturi super-delicate. Nu că ar mai exista multe făpturi super-delicate. Unii din băieţii pe care-i cunosc sunt MULT mai feminini decât anumite fete-ceea ce nu ştiu dacă doar mă îngrozeşte sau mă oripilează.

Revenind. Cum ar trebui să arate bărbaţii:





Cum arată:



Nu vă grăbiţi să vă scandalizaţi, o să fac unul şi cu doamne.
P.S.: Mulţumesc, Ioana, pentru pozele cu Peter, Gerard, Dolph şi Till.