miercuri, 25 aprilie 2012

Gândeşti pervers?

Exerciţiul e foarte simplu. Dacă râzi ca tembelul/tembela la exemplele următoare, categoric, ai o problemă.

Exerciţiul mi-a fost dat azi, la ora de engleză. Unde am avut grijă să râd cu colega din dreapta.

Sprill is not a real English word.

  1. I'm glad to see you looking so sprill today.
  2. Scientists used to visit the island in large numbers to study the many unusual kinds of sprills living there.
  3. The children were sprilling in the playgroud.
  4. I met a very friendly sprill on the train to Cambridge, and we had a nice chat.
  5. It was such a sprilling film that it kept us all on the edge of our seats.
  6. Marianne began to talk sprillily about her visit to Tibet.
  7. I sprill Tom every time I see him.
  8. Sprill is cheat and easy to get to for holidays.
  9. Dr Dalmore is a very sprill man with a long nose and short legs.
  10. We enjoyed visiting the local sprill yesterday.
  11. Everybody is capable of sprill.
  12. Oh dear! What's that? Sprill?
  13. Unfortunately it was written very sprillily and nobody could understand it.
  14. Sprill should be at work, shouldn't he? What's he doing here?
  15. If you have a sprill about our service, please write to the Managing Director.
  16. Craig spends every Saturday night alone at home, sprilling.
Hmm. Mă întreb ce-o face Craig acasă, singur, sâmbătă noaptea...

De citit

Într-un moment de disperare, mă gândesc să împart cu scumpii mei cititori voi ce am de citit. Poza vorbeşte de la sine.






Şi în cazul în care nu vorbeşte bine...:


  • Arthur Hailey - "Roţile"
  • Aldous Huxley - "Orb prin Gaza"
  • Aldous Huxley -"Frunze uscate"
  • Stephen King - "Misterul regelui"
  • Tim Lott - "White City Blue"
  • Cezar Petrescu - "Calea Victoriei"
  • Stephen King - "Carrie"
  • Stephen King - "O mână de oase"
  • Stephen King - "Dintr-un Buick 8"
  • Edgar Alan Poe - "Tales of Mistery"
  • Tibor Fischer - "La genunchiul broaştei"
  • Stelian Tănase - "Corpuri de iluminat"
  • Aldous Huxley - "Minunata lume nouă"
  • Bernd Ingmar Gutberler - "50 de mari minciuni şi legende ale lumii"
  • John Fardon - "Bine că eşti tu deştept"
+ Jane Austen - "Pride and Prejudice", care e "în progres". :)

Şi scriu asta pentru că...? Pentru că sper să mă motiveze, cumva, să le citesc.

Viaţa nu poate fi păcălită

Pentru că-mi pierdeam eyeliner-ul tot timpul, m-am gândit să-mi mai cumpăr unul. Pentru ca, în cazul în care pierd unul, să-l am pe celălalt. Ca rezultat, le-am pierdut pe ambele. Aşa că mi-am tot cumpărat, până când am ajuns pe la vreo 5-6. Acum, când le aveam pe toate în acelaşi loc... le-am uitat acasă. Viaţa nu poate fi păcălită.


P.S.: Voiam să-i mulţumesc lui Răzvan [reclamă reclamă reclamă reclamă] că-mi face zilele şi serile mai frumoase. :)

Între prostie şi răutate

Nu ştiu dacă aţi observat vreodată că, în cazul proştilor notorii, cei deştepţi sunt văzuţi ca fiind răi. Mai exact, un exemplu concret: loaze există peste tot. Imposibil să nu daţi de un tembel, care să zică "Cu cine faci y? Aaaa, cu aia? Aaa, păi aia e rea!" şi alte derivate. Normal. Dacă eşti prost de puţi nu te ajută nici deodorantul, toţi care-s mai deştepţi ca tine sunt "ai dracu' ".

duminică, 15 aprilie 2012

Hristos Reloaded

Micro rezumat al slujbei de Înviere. A fost primul şi ultimul an când am intrat în biserică. Am intrat din cauza ploii, şi nu ştiu cum Oul Sfânt am reuşit să stau. Preaiubitul meu tată a reuşit să mă facă să mă simt rău de la intrare. Mama o luase înainte, aşa că tata a utilizat un ton de şoaptă de teatru [pentru necunoscători, şoapta de teatru este o şoaptă timbrată. Adică te aude TOATĂ lumea, chiar dacă vorbeşti încet]: "PSSS! NU-I AŞA CĂ SEAMĂNĂ CU MĂ-TA MARE??" Evident, vreo 7-8 babe doamne din faţă s-au întors să vadă care din ele seamănă cu mama mare. După care un cocoşel s-a zbătut prin spatele bisericii [nu ştiam că e şi la noi obiceiul cu cocoşii...], şi toate babele doamnele s-au întors să vadă ce s-a întâmplat, inclusiv mama. Mic dialog. Eu: Nu te mai uita! Mama: Poate a leşinat vreo babă, să-i acord primul ajutor!  De data asta n-a mai fost şoaptă. M-am uitat după Ioana zece minute, după care s-a stins lumina, s-a aprins lumina cealaltă, s-a stins din nou, s-au aprins lumânările, lumea a început să se înghesuie şi să mă storcoşească ca pe un cărăbuş mic şi negru cu poşetă de lac ce eram. [Andreea, te salut încă o dată! :-)] De la slujbă nu-mi amintesc prea multe. Decât când am început să mergem spre ieşire. Moment în care m-am bucurat. Dar lumea s-a oprit. Şi toţi au început să mă storcoşească din nou. Aşă că tata a venit repede în ajutor, şi mi-a băgat şi el cotul în gât. Nu ştiu cât am stat aşa, dar credeam că mor de fiecare dată când mai începea o cântare. Claustrofobia mea a atins un punct maxim când lumea a început să iasă din nou, şi tot ce-mi doream era să le trag câte-un şut în cur lumânări şi să ies odată din biserică. Am ieşit. Şi m-am întâlnit cu tatăl Ioanei. Şi pe urmă cu Ioana. [Ai mei au zis "hai s-o lăsăm", şi au plecat]. Care mi-a dat o Resurrection Hug şi a plecat la "iubi", lăsându-mă cu tatăl ei. După care a plecat şi dânsul. Şi eu am rămas singură, cu două lumânări şi cu incapabilitatea de a scrie mesaje. În cele din urmă s-au întors, mai puţin ai mei, care se pare că aveau mustrări de conştiinţă şi mă aşteptau la maşină.

Per total, babele erau în extaz, eu mă străduiam să nu leşin, cocoşii se zbăteau şi vântul bătea. Pentru cine are chef să facă gluma cu "Hristos a înviat!" "LINK!", îl invit să trimită link-ul de la postarea asta. Adevărat a înviat.

vineri, 13 aprilie 2012

Dr. Oz şi vafele

Paragraf de introducere.
Bunica mea se uită la Dr. Oz, şi în fiecare seară aud "Vino să vezi ce zice Dr. Oz!". În fiecare dimineaţă, soluţiile propuse sunt aplicate cât să mă enervez eu, după care sunt uitate până la emisiunea următoare. Mai nou, şi mama se uită, şi vine triumfătoare la mine în cameră trâmbiţând: Dr. Oz a zis să mănâncăm nu ştiu ce! Şi dacă n-aş depinde de ea ca sursă de venit, i-aş răspunde: "De ce, Dr. Mama nu ştie?"

Ideea e că ieri am fost la cumpărături. Şi cum mă uitam eu la nişte vafe [vafe cred că le zice, nu? Waffles.] încercând să citesc care are mai puţine calorii, apare o doamnă simpatică lângă mine, care întreabă: "Astea sunt de post?" Îi răspund "Nu cred", scria pe etichetă că sunt făcute cu ouă proaspete. Şi doamna, ca o reclamă, răspunde: "Ia să ne uităm pe etichetă... Dr. Oz, în fiecare seară, de la 10, pe Euforia, aşa zice, să ne uităm mereu pe etichetă!" Dacă n-aş fi descoperit recent plăcerea de a te îmbuiba cu vafe [luni, adică], aş fi renunţat la ele şi m-aş fi reorientat spre prăjiturelele din ovăz. Aşa, m-am mulţumit doar să le pun în coş şi să plec.

Ieri, pe Yahoo!, scria ceva tot de Dr. Oz. Dr. Oz, pentru mine, a ajuns un fel de urs panda. O creatură care este PESTE TOT!

marți, 10 aprilie 2012

Întoarcerea vecinului cu bormaşina

Nu ştiu dacă e acelaşi sau altul, cert este că acum am descoperit o metodă după care lucrează. Ieri, pe la 14, obosită după Rockin' Body, m-am dus să mă odihnesc puţin. Şi cum reuşisem să adorm, tocmai începea un vis frumos, se aude... un ciocan. Bormaşina pe care o aud de când a început vacanţa s-a demodat, se pare. Acum, vecinul încearcă metodele clasice. Nu ştiu dacă voia să dărâme pereţii sau să-l crucifice pe Iisus în sufragerie, cert e că a bătut cuie în pereţi cam o oră jumătate. După care s-a plictisit. Între timp, eu m-am reapucat de Rockin' Body. A urmat încercarea mea naivă de a mă duce la baie. Oroare. Se auzeau atât de clar vecinii discutând, încât a trebuit să mă abţin până au plecat. Pe la 16:30, când încă mai dădeam ca disperata din mâini prin sufragerie [Little Disco], a început iar cu bormaşina. Nu ştiu când s-a oprit, deja am început să mă obişnuiesc cu bormaşina. Probabil că a observat, de-aia a început să folosească ciocanul...

luni, 9 aprilie 2012

Ce nu mâncăm

Proştii se înmulţesc constant. Prin spori, probabil, pentru că-s din ce în ce mai mulţi, nu mai aşteaptă o nouă generaţie, ci ies la iveală cât de repede au ocazia. Mai nou, proştii au şi ocazia să denumească diverse produse. Principalul motiv pentru care-mi doresc să lucrez în advertising este faptul că m-am săturat de reclamele cretine şi agresive, care ne sunt băgate pe ochi şi pe urechi peste tot. Dacă există şi produse nu neapărat bune cu reclame drăguţe [La Vache Qui Rit], ca şi produse bune cu reclame drăguţe [Milka], cei de la Delaco au reuşit să stabilească ceva ce este, pentru mine, un record. Paranteză: Mi-am amintit de reclama cu Viorel, pe care-mi doresc să-l pocnesc în mutra aia de rahat cu freză ATÂT DE TARE, să-i sară biscuiţii din gură pe asfalt, împreună cu dinţii. Nu mai ştiu la ce era reclama, era ceva...care parcă era ceva... dar de fapt era altceva. O porcărie cretină, oricum. Şi cealaltă, a celor de la Covalact, parcă, cu vaca aia nenorocită de Coana Chiva. Nu vă puteţi imagina cât de mult îmi doresc să arunc cu iaurtul după ea. Lucru sesizat, probabil, de vecinii mei. Coana Chiva: Prea acră. Prea dulce. Pute. E urâtă. E roşie. E verde. E vărgată. Eu: MĂNÂNCĂ DRACULUI ODATĂ CE-O FI, VACA NAIBII!!! Nu mă pot abţine, pentru că genul ăsta de reclame mă lovesc în bunul meu simţ de consumator. Reveind. Reclame idioate [oripilante de-a dreptul], au cei de la Delaco. În privinţa reclamelor lor nu-mi doresc decât să închid televizorul şi să-mi bag mixerul în ochi, ca să nu mai fie nevoie să văd vreodată aşa ceva. Dacă reclamele încă mai păstrează ceva care să nu te facă să vomiţi, numele noului [bine, nu sunt sigură dacă e chiar nou] lor produs mă dezgustă şi mă face să mă întreb de ce dracu' mă mai chinui atât să mă pregătesc pentru CAE. Minunăţia lor de produs se numeşte "De senviş". E la fel de scârbos ca şi Viorel. Am înţeles că ăia care-au făcut reclama suferă, probabil, de o întârziere a creieraşelor lor "Dă kap". Până ieri, am avut impresia că minunăţia se numeşte "De senDviş", ceea ce măcar era mai aproape de "sandwich", dar absenţa oricărui rost al acestui nume m-a determinat să-i detest pe cei care au numit produsul şi pe cei care au considerat că numele ăsta e în regulă. Nu ştiu cum au trecut de la [senduici] la [senvish], dar mă dezgustă şi mă oripilează şi nu m-aş hrăni cu aşa ceva nici dacă ar fi ultima hrană disponibilă din lume. Mi-e silă că trăiesc pe aceeaşi planetă cu oamenii care au venit cu scârboşenia asta de nume.


 În final, o reclamă care mi-a plăcut mult. :-D

miercuri, 4 aprilie 2012

Conspiraţia Felină

După cum ştiu toţi amatorii de internet, pisicile vor să cucerească lumea. Şi pentru asta, trebuie să cucerească mai întâi minţile bietelor primate evoluate. Dacă în creierele bărbaţilor deja se derulează N fantezii cu Cat-Woman, asta e numai pentru că mâţele şi-au început deja atacul asupra minţilor noastre. Următorul pas este să pună stăpânire pe modalitatea de a îndobitocii oamenii: internetul. După cum se poate observa, pisicile au luat cu asalt internetul, infiltrându-se până în cele mai obscure site-uri. [Nu am verificat, da' ce dracu', TUTUROR le plac pisicile!] De la Nyan Cat până la Maru, aceste feline de dimensiuni medii spre mari [Maru cu tendinţe de îngrăşare] fac ochii să lăcrimeze şi intestinele să vomite curcubee. Şi-au format până şi propria lor reţea, icanhascheezburger,  unde îşi expun planurile diabolice într-un limbaj codificat, ce poartă numele de Lolspeak. Ocazional, poze cu Liderul sunt afişate, lider denumit sugestiv Basement Cat.

Pisicile domină internetul. Urmează Pământul.

duminică, 1 aprilie 2012

Lolitele de pe holuri

Nu prea mă uit la televizor, din diverse motive. Nu am la ce, am lucruri mai bune de făcut etc etc. Totuşi, când mă uit, mă apucă toţi dracii. Şi aşa am ajuns la postul ăsta, pe care aşteptam de mult să-l scriu. Vai de mine, bietele eleve de liceu sunt violate! Scârboşii ăştia de profesori, mai tineri sau mai bătrâni, cum se leagă ei de micuţele călugăriţe. Nu iau apărarea nimănui. Sunt şi fete care arată decent. Da' când vezi curviştinele astea mici, cum să le crezi, frate, că-s victime? Cum, când ele se îmbracă ca [da, cacofonie, merită] nişte panarame ce sunt?! Când le vezi pe toate cu ţâţele pe afară şi cu fuste scurte/colanţi, fardate ca pentru circ, cum dracu' să le crezi?! Probabil că or fi şi eleve normale, cărora li s-a întâmplat. Da' vacile astea scârboase o cer, pur şi simplu! Toată fiinţa lor scârboasă şi cu impresii greşite despre sine nu-şi doreşte decât să emane cât mai multă sexualitate. Elevelor, la şcoală cu voi! Curve mici, pe centură cu voi!

Da. M-am săturat să aud de toate panaramele violate de profesori  pe la televizor.