Plimbări, cumpărături şi frustrări vestimentare

Încep prin a vă avertiza că domnişoara Ana este un pericol atât pentru buzunar/portofel, cât şi pentru contul din bancă.

Mai pe lung, mai pe scurt, am făcut azi o excursie fără scop la Buzău. Excursie care a căpătat scop imediat ce am ajuns acolo şi am plănuit să mergem în Aurora Micro-Mall. După o scurtă oprire la bibliotecă, de unde am plecat cu 4 cărţi cât DEX-ul, de Stephen King, am lăsat cărţile acasă la Ana şi am pornit spre Aurora. Prima oprire: New Yorker. Ideea iniţială: Ana îşi cumpăra o rochie pe care o văzuse de ceva vreme şi plecam. Ce s-a întâmplat: cum mă plimbam eu prin raionul pentru băieţi şi admiram hanoracele [iubesc hanoracele.], mi-au picat ochii pe o pereche de pantaloni SUPERBI. Aşa că am căutat cea mai mare măsura şi am mers să-i probez. În afară de Ana care ţinea neapărat să-mi expună fundul întregului magazin [nu era suficient să intre în cabină cu mine şi să-l admire doar ea, era neapărat necesar ca toţi clienţii să-mi admire posteriorul, toate bune. Până când am ajuns la concluzia că nu prea mă încap pantalonii. Motiv? Fiind făcuţi pentru băieţi, erau cumva prea micuţi pentru fundul meu. Şi acum mă întreb: tipii care au posteriorul mai mare, cu ce naiba se îmbracă?! La insistenţele Anei, am mai probat o pereche de blugi, şi la insistenţele mele, încă vreo 4 albaştri şi unii verzi [cu care arătam ca Mica Balenă acoperită de alge], dar care măcar erau pentru tipe. Am reuşit să-mi aleg o pereche mai drăguţei şi am realizat că nu am decât vreo 10 lei la mine, ca urmare a poftei de mâncare anterioare şi a vizitei la KFC. Aşa că Ana, ca o drăgălaşă ce e, s-a oferit să cumpere ea tot şi să-i dau eu banii când pot, ca să nu mergem până la bancă tocmai pe Unirii. Ajungem la casă şi constatăm că avem bani pentru O pereche din cele două de blugi care mi-au plăcut. Aşa că l-am rugat pe tipul de la casă să mi-i păstreze o oră şi am plecat spre bancă. Unde, după 10 minute de alergat şi 15 de aşteptat, am reuşit să retrag o sumă de bani suficientă pentru cele două perechi de blugi. Ne întoarcem în Micro-Mall, cumpăr blugii, mă simt fericită şi împlinită. Să mergem şi în Orsay, mai aveam 40 de lei, poate-mi găseam o fustă drăguţă. În Orsay a urmat încercarea de a proba câteva fuste şi o pereche de pantaloni trei-sferturi pentru nou-născuţi şi o rochiţă care nu părea cine ştie ce, dar pe care am fost de acord s-o încerc, la insistenţele Anei. Şi care s-a dovedit a fi CEA MAI FRUMOASĂ ROCHIE DE PE SUPRAFAŢA PĂMÂNTULUI!!!!!!! Mă uit la eticheta cu preţul... şi-i spun Anei că trebuie să ne întoarcem la bancă. De data asta, am ocolit tot Micro-Mall-ul, am trecut FIX pe lângă Banca Transilvania din el, şi am avut amândouă un moment de orbire temporară. Iar 10 minute prin soare. Iar 15 minute de aşteptat. Iar în Aurora. După ce mi-am luat rochia de mini-prinţesă-uber-adorabilă m-am calmat. Din punct de vedere financiar. Pentru restul anului.

Concluzie: Am plecat ca să mă plimb. M-am întors cu o rochie superbă, două perechi de pantaloni adorabili şi patru cărţi. Ana e periculoasă rău.