sâmbătă, 2 martie 2013

Mary și Gândacul. Părțile I, II, III și epilog

Partea I

A fost odată ca niciodată miercurea trecută o Mary care s-a trezit la ora 2, chinuită de nevoi fizice ce se cereau satisfăcute exact în acel moment. Împleticindu-mă eu spre baie, cu ochii semi-deschiși [nu, nu erau întredeschiși, erau semi-deschiși: unul deschis și unul închis], deschid ușa de la dormitor, ies pe hol, deschid ușa de la baie, în inocența mea, și atunci... îl văd. Era mare, negru, și-și agita antele spre mine mai ceva ca Voiculescu. Așa că am făcut ceea ce ar fi făcut orice om normal. Am țipat și am început să plâng. Auzind și văzând asta, gândacul a fugit și el. Nu l-am auzit țipând, dar probabil râdea în sinea lui slinoasă. A doua reacție a fost să sun pe cineva să vină să-l omoare. Cine dracului venea la 2 să-mi omoare mie gândacul?! Așa că m-am baricadat în dormitor și am rămas acolo, cu ochii pe pereți... Partea bună e că n-a mai fost nevoie să ajung la WC după ce l-am văzut acolo...

Partea a II-a

Întorcându-mă eu de la școală cu un rucsac de minim 8kg în spate, mi-am făcut curaj și am intrat pe ușă. Evident, cu insecticidul în mână. Fusesem la cumpărături și mă pregătisem. Bag încet cheia în ușă... Răsucesc... Scot cheia încet... ȘI DAU UȘA DE PERETE. HA! BESTIE! PREGĂTEȘTE-TE SĂ MORI! Ăăăă... Gândacul, nicăieri. Intru precaută... Mă uit peste tot... Gândacul, nicăieri. Așa că am început să dau cu spray peste tot. Un cocalar adevărat ar fi fost mândru de mine...

Partea a III-a

Joi dimineață, fericire. Când m-am trezit, gândacul era cu cracii în sus pe hol. Toți șase. Așa că am început să fac un dans victorios al fericirii cu mătura și fărașul, în jurul cadavrului, care parcă se mai micșorase... Înainte să plec la școală, am mai dat cu niște spray, să fiu sigură. Revin de la școală, mă duc la baie, în ușă-gândacul. Mort. Se pare că de dimineață dădusem peste fratele lui, mai micuț. Așa că-l mătur victorioasă și-l înmormântez în wc.

Epilog

Aseară am spălat toată casa cu Domestos. Se pare că gândacilor le-a plăcut. Am dat iar cu fixativ pentru gândaci peste tot. Dimineață la 12, când m-am trezit prima dată, un gândac mort pe hol, unul în baie. Mătură. WC. Victorie. Iar fixativ. Mă culc. Dimineață a doua oară, în jur de 7, încă vreo 3-4 gândaci pe hol și în baie. De data asta am fost îngrozită. Aștept cu interes să vină tata și să astupe găurile pe unde intră gândacii...

Concluzie: Aseară mi s-a zis cel mai drăguț lucru din lume. Am fost numită "Warrior Princess", și mi s-a spus că ar trebui să fiu Mary the Bugs-Slayer!

Concluzie doi: Fixativul pentru gândaci te face mai curajos. Mereu.

3 comentarii:

Googga spunea...

Deci nu sunt singura... Am iesit pe geam din baie pentru ca era un paianjen pe usa.

Bloody Mary spunea...

Eu leșinam direct, nu mai apucam să ies.

Holy Sinner spunea...

Join the club...Eu sufar de arahnofobie de cand ma stiu.