marți, 25 iunie 2013

Despre corespondenţa dintre fantezie şi realitate

Vreau să fie clar că atunci când decizi să ai o relaţie cu cineva, îl iei aşa cum e. Fără să-i reproşezi nimic. Fără să încerci să-l schimbi. Îţi convine, bine. Nu-ţi convine, pa. Suntem vreo 7 miliarde pe planetă, n-ai cum să nu găseşti unul sau una care să fie pe placul tău.

E ca atunci când îţi iei o maşină. Îl iei la un test-drive. Doar că nu vrei să-i testezi schimbătorul de viteze. Vrei să-i testezi capacităţile, să vezi cât poate duce, cât de repede, cât de mult. Nu eşti satisfăcută? Renunţi. În niciun caz nu cumperi o maşină foarte scumpă dacă nu e 100% în concordanţă cu dorinţele şi aşteptările tale. De la capacitatea motorului la dimensiunea roţilor la, de ce nu, schimbătorul de viteze. Dacă vrei o Corvette, nu pleci cu o Dacia Logan. Iar dacă vrei un Trabant, nu te avânţi la un Maserati. Nu-ţi iei Dacia gândindu-te că o să o transformi, că-l suni pe X-zibit să-ţi "pimp-uiască" maşina. Dacă vrei Trabantul albastru, nu-l cumperi pe cel galben, făcându-ţi planuri să-l vopseşti. De ce să te complici, când există deja ceva perfect pentru tine?

Nu în ultimul rând, trebuie să te întrebi cât poţi duce TU. Dacă nu eşti în stare să mergi pe bicicletă, degeaba visezi la un Harley. Te minţi singur că o să ajungi la aşteptările motocicletei, dar tot ce vei face va fi să o iroseşti, plimbând-o prin cartier, când altcineva ar fi putut s-o folosească la adevărata ei valoare, în scopul pentru care a fost concepută.

Cam aşa stă treaba şi cu relaţiile. Nu-ţi convine, spui pas, mergi mai departe. Nu faci compromisuri de la început, dacă nu găseşti pe cineva care să-ţi pară potrivit din prima. Şi nu ţinteşti mai sus decât poţi ajunge. Un partener net superior poate o să te înalţe puţin, dar dacă discrepanţa e mult prea mare, o să te frustreze. O să începi să-ţi pui întrebări. O să încerci să te schimbi ca să-i fii pe plac, iar el o să-ţi răsplătească efortul disperat cu o despărţire pe măsură.

0 comentarii: