vineri, 13 aprilie 2012

Dr. Oz şi vafele

Paragraf de introducere.
Bunica mea se uită la Dr. Oz, şi în fiecare seară aud "Vino să vezi ce zice Dr. Oz!". În fiecare dimineaţă, soluţiile propuse sunt aplicate cât să mă enervez eu, după care sunt uitate până la emisiunea următoare. Mai nou, şi mama se uită, şi vine triumfătoare la mine în cameră trâmbiţând: Dr. Oz a zis să mănâncăm nu ştiu ce! Şi dacă n-aş depinde de ea ca sursă de venit, i-aş răspunde: "De ce, Dr. Mama nu ştie?"

Ideea e că ieri am fost la cumpărături. Şi cum mă uitam eu la nişte vafe [vafe cred că le zice, nu? Waffles.] încercând să citesc care are mai puţine calorii, apare o doamnă simpatică lângă mine, care întreabă: "Astea sunt de post?" Îi răspund "Nu cred", scria pe etichetă că sunt făcute cu ouă proaspete. Şi doamna, ca o reclamă, răspunde: "Ia să ne uităm pe etichetă... Dr. Oz, în fiecare seară, de la 10, pe Euforia, aşa zice, să ne uităm mereu pe etichetă!" Dacă n-aş fi descoperit recent plăcerea de a te îmbuiba cu vafe [luni, adică], aş fi renunţat la ele şi m-aş fi reorientat spre prăjiturelele din ovăz. Aşa, m-am mulţumit doar să le pun în coş şi să plec.

Ieri, pe Yahoo!, scria ceva tot de Dr. Oz. Dr. Oz, pentru mine, a ajuns un fel de urs panda. O creatură care este PESTE TOT!

marți, 10 aprilie 2012

Întoarcerea vecinului cu bormaşina

Nu ştiu dacă e acelaşi sau altul, cert este că acum am descoperit o metodă după care lucrează. Ieri, pe la 14, obosită după Rockin' Body, m-am dus să mă odihnesc puţin. Şi cum reuşisem să adorm, tocmai începea un vis frumos, se aude... un ciocan. Bormaşina pe care o aud de când a început vacanţa s-a demodat, se pare. Acum, vecinul încearcă metodele clasice. Nu ştiu dacă voia să dărâme pereţii sau să-l crucifice pe Iisus în sufragerie, cert e că a bătut cuie în pereţi cam o oră jumătate. După care s-a plictisit. Între timp, eu m-am reapucat de Rockin' Body. A urmat încercarea mea naivă de a mă duce la baie. Oroare. Se auzeau atât de clar vecinii discutând, încât a trebuit să mă abţin până au plecat. Pe la 16:30, când încă mai dădeam ca disperata din mâini prin sufragerie [Little Disco], a început iar cu bormaşina. Nu ştiu când s-a oprit, deja am început să mă obişnuiesc cu bormaşina. Probabil că a observat, de-aia a început să folosească ciocanul...

luni, 9 aprilie 2012

Ce nu mâncăm

Proştii se înmulţesc constant. Prin spori, probabil, pentru că-s din ce în ce mai mulţi, nu mai aşteaptă o nouă generaţie, ci ies la iveală cât de repede au ocazia. Mai nou, proştii au şi ocazia să denumească diverse produse. Principalul motiv pentru care-mi doresc să lucrez în advertising este faptul că m-am săturat de reclamele cretine şi agresive, care ne sunt băgate pe ochi şi pe urechi peste tot. Dacă există şi produse nu neapărat bune cu reclame drăguţe [La Vache Qui Rit], ca şi produse bune cu reclame drăguţe [Milka], cei de la Delaco au reuşit să stabilească ceva ce este, pentru mine, un record. Paranteză: Mi-am amintit de reclama cu Viorel, pe care-mi doresc să-l pocnesc în mutra aia de rahat cu freză ATÂT DE TARE, să-i sară biscuiţii din gură pe asfalt, împreună cu dinţii. Nu mai ştiu la ce era reclama, era ceva...care parcă era ceva... dar de fapt era altceva. O porcărie cretină, oricum. Şi cealaltă, a celor de la Covalact, parcă, cu vaca aia nenorocită de Coana Chiva. Nu vă puteţi imagina cât de mult îmi doresc să arunc cu iaurtul după ea. Lucru sesizat, probabil, de vecinii mei. Coana Chiva: Prea acră. Prea dulce. Pute. E urâtă. E roşie. E verde. E vărgată. Eu: MĂNÂNCĂ DRACULUI ODATĂ CE-O FI, VACA NAIBII!!! Nu mă pot abţine, pentru că genul ăsta de reclame mă lovesc în bunul meu simţ de consumator. Reveind. Reclame idioate [oripilante de-a dreptul], au cei de la Delaco. În privinţa reclamelor lor nu-mi doresc decât să închid televizorul şi să-mi bag mixerul în ochi, ca să nu mai fie nevoie să văd vreodată aşa ceva. Dacă reclamele încă mai păstrează ceva care să nu te facă să vomiţi, numele noului [bine, nu sunt sigură dacă e chiar nou] lor produs mă dezgustă şi mă face să mă întreb de ce dracu' mă mai chinui atât să mă pregătesc pentru CAE. Minunăţia lor de produs se numeşte "De senviş". E la fel de scârbos ca şi Viorel. Am înţeles că ăia care-au făcut reclama suferă, probabil, de o întârziere a creieraşelor lor "Dă kap". Până ieri, am avut impresia că minunăţia se numeşte "De senDviş", ceea ce măcar era mai aproape de "sandwich", dar absenţa oricărui rost al acestui nume m-a determinat să-i detest pe cei care au numit produsul şi pe cei care au considerat că numele ăsta e în regulă. Nu ştiu cum au trecut de la [senduici] la [senvish], dar mă dezgustă şi mă oripilează şi nu m-aş hrăni cu aşa ceva nici dacă ar fi ultima hrană disponibilă din lume. Mi-e silă că trăiesc pe aceeaşi planetă cu oamenii care au venit cu scârboşenia asta de nume.


 În final, o reclamă care mi-a plăcut mult. :-D

miercuri, 4 aprilie 2012

Conspiraţia Felină

După cum ştiu toţi amatorii de internet, pisicile vor să cucerească lumea. Şi pentru asta, trebuie să cucerească mai întâi minţile bietelor primate evoluate. Dacă în creierele bărbaţilor deja se derulează N fantezii cu Cat-Woman, asta e numai pentru că mâţele şi-au început deja atacul asupra minţilor noastre. Următorul pas este să pună stăpânire pe modalitatea de a îndobitocii oamenii: internetul. După cum se poate observa, pisicile au luat cu asalt internetul, infiltrându-se până în cele mai obscure site-uri. [Nu am verificat, da' ce dracu', TUTUROR le plac pisicile!] De la Nyan Cat până la Maru, aceste feline de dimensiuni medii spre mari [Maru cu tendinţe de îngrăşare] fac ochii să lăcrimeze şi intestinele să vomite curcubee. Şi-au format până şi propria lor reţea, icanhascheezburger,  unde îşi expun planurile diabolice într-un limbaj codificat, ce poartă numele de Lolspeak. Ocazional, poze cu Liderul sunt afişate, lider denumit sugestiv Basement Cat.

Pisicile domină internetul. Urmează Pământul.

duminică, 1 aprilie 2012

Lolitele de pe holuri

Nu prea mă uit la televizor, din diverse motive. Nu am la ce, am lucruri mai bune de făcut etc etc. Totuşi, când mă uit, mă apucă toţi dracii. Şi aşa am ajuns la postul ăsta, pe care aşteptam de mult să-l scriu. Vai de mine, bietele eleve de liceu sunt violate! Scârboşii ăştia de profesori, mai tineri sau mai bătrâni, cum se leagă ei de micuţele călugăriţe. Nu iau apărarea nimănui. Sunt şi fete care arată decent. Da' când vezi curviştinele astea mici, cum să le crezi, frate, că-s victime? Cum, când ele se îmbracă ca [da, cacofonie, merită] nişte panarame ce sunt?! Când le vezi pe toate cu ţâţele pe afară şi cu fuste scurte/colanţi, fardate ca pentru circ, cum dracu' să le crezi?! Probabil că or fi şi eleve normale, cărora li s-a întâmplat. Da' vacile astea scârboase o cer, pur şi simplu! Toată fiinţa lor scârboasă şi cu impresii greşite despre sine nu-şi doreşte decât să emane cât mai multă sexualitate. Elevelor, la şcoală cu voi! Curve mici, pe centură cu voi!

Da. M-am săturat să aud de toate panaramele violate de profesori  pe la televizor.

duminică, 25 martie 2012

Experiente culturale de weekend

Cu ocazia concursului despre care povesteam in postul anterior, am fost si prima data la Ploiesti.Dupa concurs, evident, am fost sa ma culturalizez putin si sa vizitez orasul. La McDonald's. Dupa care am plecat la Bucuresti, unde m-am culturalizat prin Cora, invatand despre specialitati de paine din diferite tari. Azi am fost la Antipa (in sfarsit, dupa foarte mult timp), m-am mai culturalizat o data la Mc (am investit in mine, vorba Andreei), am trecut pe langa cladirea unde au locuit si activat Acvilele Albe si m-am intors acasa. Astept sa ajung la Buzau, sa ma culturalizez putin si prin Carrefour. :-)

sâmbătă, 24 martie 2012

La Ploiesti

Trezita de la 6:20, m-am urcat in masina si am plecat la Ploiesti, la concursul "Lectii cu Nichita". Am ramas placut impresionata de oras, si oripilata de "Colegiul" National Nichita Stanescu. Organizare proasta, n-am avut loc in clasa toti. Acum plec la Bucuresti, stricandu-mi orice ar fi putut fi un weekend linisit.

sâmbătă, 17 martie 2012

Catre toti fraierasii cu iPhone

http://www.explosm.net/comics/1797/ Ah, da, acumam inteles si eu de ce muriti toti sa va luati iPhone! Imi pare rau ca n-am mai scris, mi s-a stricat PC-ul si nu stiu cand o sa-mi fie reparat. Motiv pentru care nu am nici diacritice.

marți, 28 februarie 2012

Despre profesori şi charismă

Profesorii ar trebui să fie adorabili şi plăcuţi, să convingă elevii să înveţe. N-am chef s-o lungesc, sunt în toane bune azi, aşa că o să dau exemple doar din cele bune. Din moment ce-mi petrec 7-8 ore din viaţă la şcoală, pe zi, mi se pare normal să le petrec în compania unor persoane plăcute şi interesante [excludem colegii, dacă e cineva care are NUMAI colegi plăcuţi şi interesanţi, să mă ia la el/ea în clasă]. Vine profesorul, se aşază la catedră, şi în funcţie de ce simţi te doare la bască sau te interesează ce spune. Şi aşa am ajuns eu, în generală, să iubesc limba enegleză, limba română, orele de educaţie civică, orele de istorie cu domnul profesor Motoşcă [chit că niciodată nu-mi zicea numele corect], de educaţie plastică şi matematică. Şi să urăsc orele de franceză şi muzică. La liceu, aceeaşi poveste. Am ajuns să învăţ la materii de care mi-e silă doar din respect pentru doamnele profesoare, pentru că-mi face plăcere să învăţ la o materie care îmi este predată de cineva simpatic şi cu simţ de răspundere. De exemplu, biologia, pe care o consider foarte folositoare şi foarte plictisitoare. Cum spuneam că azi dau numai exemple pozitive, există şi materii la care învăţ pentru că-mi place, dar şi pentru profesori: română, engleză, religie. Per total, nu pot spune că mă dau peste cap să învăţ, dar când o fac, o fac cu simţ de răspundere.

miercuri, 22 februarie 2012

Tipuri de biserici din Buzău

Buzăul este singura localitate din lume unde bisericile sunt atât de speciale, încât uimesc pe oricine. Încă din curtea bisericii întâlnim plantele pornofile. Înaintăm în pornaos, unde vedem pereţii cu var lavabil. Trăiască Buzăul.

Şi acum, micile istorioare:

D-na prof.: Bla bla bla...plante cornofile.
Colegul X: Plante de care???
Colegul Y, foarte sigur pe el: PLANTE PORNOFILE!

Ora de religie, astăzi:
Dl. prof.: Ce au caracteristic bisericile bizantine? Ce vezi când intri în biserică?
Colega Z: Turla!
Dl. Prof: Nu vezi turla, că eşti ÎN biserică! Ce vezi? *pauză mică* Ce ai pe pereţi?!
Colega Z: VAR LAVABIL!

Puţin mai târziu, tot în ora de religie.
Colega K se apucă să înşire navele bisericii, în lipsă de alte cunoştinţe referitoare la orice stil:
"Naos şi pornaos!"

Bine-aţi venit în Buzău, unde pornografia este la mama ei acasă...


miercuri, 15 februarie 2012

Tendinţele anului 3012

Pentru că la început a fost pielea, apoi pieile de animale, apoi hainele, tendinţele nu au mai avut în ce să evolueze mai departe, şi a apărut moda "retro". Dar fiindcă pielea nu a mai fost de ajuns, prin 2900, au început să se fabrice piei transparente, prin care organele se văd ca într-un acvariu. Ajunşi la limita dezgolirii, oamenii caută ceva mai mult, ceva prin care să descopere o nouă extremă. Un lucru care să transforme secolul 31 într-un muzeu al decăderii umane. Domnişoarele de pretutindeni îşi înlocuiesc pielea, iar străzile sunt transformate într-un adevărat muzeu, unde exponatele se plimbă liber, pe încălţări cu tocuri cât mai înalte, ca organele şi intestinele să poată fi admirate în toată splendoarea lor.

duminică, 12 februarie 2012

Pământenii şi refuzul de a gândi

Până acum îmi era uşor să clasific oamenii drept "proşti". Acum mă gândesc intens la asta şi mă întreb dacă prostia lor e o alegere, un rezultat al efectului de turmă sau e doar o incapabilitate de a utiliza un procent mai mare din creier decât cel actual. Prostia "genetică" se acceptă, dat fiind faptul că nu există tratament pentru aşa ceva. Prostia ca alegere se acceptă din nou, parţial, pentru că trebuie să ştii întâi cum este să NU fii prost, ca să poţi alege să fii prost. Prostia ca efect de turmă e inacceptabilă.

Totuşi, spre asta tindem cu toţii. Ne lăsăm controlaţi [cu bună ştiinţă sau nu] de orice porcării care ne sunt vârâte pe gât la televizor, în presă, pe stradă. Avem impresia că dacă Xuleasca Zetulescu îşi arată ţâţele proaspăt umflate, de dimensiunea unor pepeni de dimensiuni mari, avem obligaţiile de a:
a) ne simţi complexate de dimensiunile sânilor noştri
b) o invidia pe Xuleasca
c) ne face implanturi cu silicon şi noi
d) ne minuna, dar nu de nivelul de evoluţie al chirurgiei plastice, ci de imensitatea glandelor mamare arătate
e) suna la cel mai apropiat ziar sau post de televiziune [preferabil Can-Can, Click!, Kanal D, OTV şi alte posturi/ziare cu pipiţe] şi a ne oferi pe tavă să pozăm, de preferat MAI dezbrăcate, ca să-i arătăm Xuleascăi că nici noi nu suntem mai prejos
f) a urla la iubită/nevastă/prietenă să-şi facă implanturi cu silicon
g) a doua posibilitate în cazul bărbaţilor, inutil să mai spun care.

Reacţia mea, dacă se întâmplă să mă uit la televizor şi să nimeresc pe un astfel de canal? Schimb canalul şi aştept să-mi treacă greaţa provocată de mult prea dotatele domnişorici.

Daca Herpina Derpina poartă tricouri mulate, obligaţia noastră este, bineînţeles, să ne cumpărăm haine mulate, la fel ca ale Herpinei Derpina. Chiar dacă H.D. îşi permite să poarte astfel de haine din cauza abdomenului plat şi lucrat, toate pipiţele vor purta astfel de haine, indiferent de şuncile vulgare care se ivesc prin ele.

Ideea este că suntem atât de îndobitociţi, încât luăm informaţia vomată, practic, de alţii. Mergem la biserică şi absorbim cuvintele preotului fără să ne gândim măcar ce înseamnă, fără să ne îndoim, fără să realizăm ce om minunat a fost Iisus. Dar le ascultăm pentru că altcineva le-a digerat în locul nostru, şi acum ni le vomită în urechi. De ce mergem la biserică? Nu pentru că vrem, nu pentru că ne place, ci pentru că "aşa e normal". De ce e normal? Pentru că "aşa spune lumea". Cumpărăm ziare şi reviste light, nu cumva să ne suprasolicităm neuronii cu informaţii pe care ar fi necesar să le gândim. Luăm de-a gata tot ce ni se oferă, acceptăm cu bucurie şi cu balele curgând resturile celorlalţi, voma lor informaţională, facem orice doar pentru a evita să gândim singuri. Intrăm în tipare cu absolut orice, pentru că alţii le-au gândit înaintea noastră şi, deci, trebuie să fie bune. Copiem informaţii de pe internet fără să le citim măcar, fără să ne mai obosim să le trecem prin filtrul raţiunii, fără să ne mai deranjăm să aflăm măcar ce-au gândit alţii.

Dacă vedem că vedeta X poartă o rochie de la Vera Wang, facem economii la sânge şi ne cumpărăm aceeaşi rochie, chit că nu ne avantajează. Sau, şi mai rău, şi mai des întâlnit, ne ducem în piaţă şi ne cumpărăm o rochie pe care să scrie "Vera Wang" cu 10 lei. Problemă rezolvată.

Snobismul ăsta greţos e doar unul dintre efectele refuzului de a gândi. Bucuria cu care pământenii aşteaptă emisiuni T.V. cretine, pline de dramă [a celorlalţi, normal], "citesc ziare" [traducere: se uită la pozele nud sau semi-nud], fac lucrurile pe pilot automat, doar pentru că "aşa face şi X", mă scârbesc peste măsura imaginabilului.

În timp ce am scris postul ăsta, am avut continuu în minte imaginea unei mame păsări care-şi hrăneşte puii. Pentru cine nu ştie cum, păsările le vomită mâncarea deja mestecată puilor în gură.

Somnul e plăcut, dar trezirea e necesară.

P.S.: În caz că e cineva interesat, "Confesiunile Omului-Bocanc", de pe Wattpad, în dreapta sus, se bazează pe exact aceleaşi chestii pe care le-am scris aici.

sâmbătă, 11 februarie 2012

Mi-am găsit vocaţia

În dimineaţa asta, în jurul orei 6, după o oră de muncă intensă în bucătărie, am reuşit să gătesc... un terci. Un terci absolut. Absolut fără niciun gust.

Ingrediente:
-orez
-sare
-piper
-alte condimente [foi de dafin, oregano, busuioc]

Foarte indicat persoanelor care au invitaţi duşmani [sau persoane antipatice] la masă.

Vocaţia recent descoperită?
Bucătăreasă la cantina spitalului.

vineri, 3 februarie 2012

Avem bărbaţi sau nu avem?

Nu întreb dacă avem cavaleri îmbrăcaţi în zale care să se lupte pentru noi cu lancea, nici dacă avem războinici care să ne apere drepturile noastre de făpturi super-delicate. Nu că ar mai exista multe făpturi super-delicate. Unii din băieţii pe care-i cunosc sunt MULT mai feminini decât anumite fete-ceea ce nu ştiu dacă doar mă îngrozeşte sau mă oripilează.

Revenind. Cum ar trebui să arate bărbaţii:





Cum arată:



Nu vă grăbiţi să vă scandalizaţi, o să fac unul şi cu doamne.
P.S.: Mulţumesc, Ioana, pentru pozele cu Peter, Gerard, Dolph şi Till.

joi, 19 ianuarie 2012

Sărbătorile vin. Iar. Fără Coca-Cola

Mai e o lună până la cea mai detestată şi mai scârboasă sărbătoare din an. Adică cea în care toţi se ling prin cafenele, baruri, fast-food-uri [prin restaurante înclin să cred că nu]. Bărbaţii urăsc sărbătoarea asta pentru că trebuie să le cumpere femeilor cadouri care vor rămâne neapreciate. Femeile urăsc sărbătoarea asta pentru că bărbaţii nu le cumpără niciodată cadourile pe care şi le doreau. Ceilalţi oameni din cafenele, baruri şi fast-food-uri urăsc cuplurile scârboase care se joacă de-a căţeii la mesele vecine. Tipele şi tipii singuri urăsc sărbătoarea din motive evidente [măcar fac economii, nu?]. Naţionaliştii o urăsc pentru că e sărbătoare americană. Deci, de ce se mai ţine?



P.S.: Poţi s-o faci, soldat! Smulge-ţi apendicul şi fugi cu el în dinţi pe câmpul de luptă! Sau prin spital.*


*P.S.-ul încurajator nu are nicio legătură cu restul postului.

duminică, 1 ianuarie 2012

La multi ani 2012?

Gresit. Este un singur an 2012. Doi, daca-l punem si pe cel I. Hr. Deci, e aberant.

marți, 13 decembrie 2011

Cum trăiţi cu voi?! Din aventurile Turciei

Mă holbam eu pe blogu' lu Kathy, când, CE-MI VĂD OCHII? Un mare informatician, care habar n-are să scrie "VEŢI" [prostule, în caz că citeşti, se scrie VEŢI găsi, în niciun caz ve-ţi], ne oferă răspunsul la întrebarea "De ce ascultă românii manele?" Se observă şi răspunsul meu.

P.S.: Căutasem "POPS", să văd din ce an era melodia, pentru postul trecut, da' n-am găsit. :-)

Din copilărie [Ruşinică]

Când eram mititică şi adorabilă, am primit de ziua mea, de la tata, o păpuşică Stefi [sau cam aşa ceva] şi un casetofon la care să ascult HIM, Scooter şi POPS, singurele casete pe care le aveam pe atunci. Îmi pare rău că nu mai ştiu câţi ani aveam, da' cred că era prin anul când se lansase melodia "Bum bum", iar eu o urlam prin casă cât mă ţineau plămânii. După ce tata mi-a arătat cum să folosesc casetofonul şi cum să înregistrez, normal, a urmat o casetă în care eu mi-am dat frâu liber emoţiilor, şi am zis toate prostiile posibile. Înregistram cu o prietenă, de multe ori... Prezentam ştirile. Din minunatele mele cuvinte întipărite pe casetă, vă prezint: "E o putoare de cârnaţi în bucătărie de mă doare capul", "Această problemă, este o problemă, care....nu ştiu.", "Astăzi prezint ştirile singură, pe prietena mea au luat-o hingherii, *pauză de râs*, a luat-o primarul Băsescu".

Cum mi-am amintit? A găsit-o mama azi, când făcea curat... Nu ştiu dacă să fiu mândră de caracterul meu dezinvolt sau să mă ascund sub pernă de ce prostii debitam.

P.S.: Prostiile nu s-au schimbat, a crescut doar gradul de exprimare, odată cu vârsta şi vocabularul.

marți, 6 decembrie 2011

Dragă Moş Crăciun

De la Kathy.

Dragă Moş Crăciun,

N-are nicio importanţă ce-mi doresc, pentru că oricum nu se îndeplineşte.

Merci oricum,
Mary

vineri, 25 noiembrie 2011

Către cre[ş]tini

Eu am o mare problemă cu oamenii ăştia. Nu cu religia în sine, am o problemă cu toţi fraieraşii şi toate proastele care se cred mari credincioşi. Da, eu am voie să critic, pentru că nu mă duc la biserică, nu mă cred mare creştină, nu ţin post şi alte ritualuri. În concluzie, îmi permit să critic.

  • E păcat să te fardezi.
  • Nu sunt sigură, dar cred că e păcat şi să te epilezi, din moment ce asta ar strica perfecta creaţie a lui Dumnezeu, nu?
  • E păcat să faci sex înainte de căsătorie.
  • E păcat să fumezi.
  • E păcat să bei.
  • E păcat să nu ţii post.
Restul nu mă interesează. Idee: ce-ar fi să vă uitaţi întâi la voi, pe urmă să vă daţi coate şi să ziceţi "vaaai, fatăăăă, Mary nu crede în Dumnezeeeeeeu!" Treaba mea în ce cred, oricum ar fi prea greu de explicat unor fâţe proaste.

P.S.: Cred mai mult în teoria evoluţionistă decât în cea băgată pe gât de biserică. Problem?
P.S.2: Aştept fâţele să mă bârfească mai cu spor decât de obicei, probabil în club, la o ţigară, după care să se laude cu cât de mult cred ele în Dumnezeu. Hai, marş.

One-minute-later edit: cu dedicaţie.

duminică, 13 noiembrie 2011

Inteligenţa lu' peşte

Producem telefoane inteligente. Maşini inteligente. Cururi inteligente. [smartass]. Oameni inteligenţi când producem?

joi, 10 noiembrie 2011

Leapşa, pentru că poate

De la Răzvan.

Sunt multe chestii care m-au format, şi probabil aproape la fel de mulţi oameni.
În primul rând, am moştenit o pereche de gene de la ai mei.

De la tata am învăţat că Elvis şi Boney M reprezintă muzică adevărată.
De la o fostă colegă de clasă am învăţat ce înseamnă să fii cu adevărat proastă ŞI rea. P.S.: Colegă care, din câte am înţeles, nu s-a schimbat nici acum.
De la fosta profă de franceză am rămas cu dezgust faţă de limba franceză.
De la fosta profă de matematică am învăţat cât de drăguţ, sensibil şi înţelegător poate fi un om.
De la MTV mi-a rămas obsesia pentru Type O Negative.
De la mama mi-a rămas plăcerea lecturii.
De la mătuşa L., mi-a rămas plăcerea pentru bijuterii.
De la Phoebe mi-a rămas obsesia pentru inele mari.
Şi multe, multe altele...
P.S.: Sarcasmul e natural. La fel şi scârba faţă de proşti şi prostie.

LATER EDIT FOARTE IMPORTANT: De la Andreea Lockmaster am învăţat că băieţii, cu cât sunt mai deştepţi, cu atât îşi permit mai mult să fie nişte porci împuţiţi şi jegoşi. Şi că nu e bine să bei bere când eşti încălţată cu botinele.

Kathy şi Liana, pe voi cine v-a "ajutat" să fiţi aşa cum sunteţi în prezent? :-)

miercuri, 9 noiembrie 2011

De ce iubesc Polonia

Ha. Haha. HAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHAHA!
Vreau NEAPĂRAT să văd jocurile olimpice de iarnă, de data asta! Oare ce probe noi or să fie? Fugărirea Copiilor Mici? Aruncarea Cu Copii Spre Pedobear?

Internetul nu încetează să mă uimească...

marți, 8 noiembrie 2011

The Lighthouse

The rocky ledge runs far into the sea,
And on its outer point, some miles away,
The Lighthouse lifts its massive masonry,
A pillar of fire by night, of cloud by day.

Even at this distance I can see the tides,
Upheaving, break unheard along its base,
A speechless wrath, that rises and subsides
In the white lip and tremor of the face.

And as the evening darkens, lo! how bright,
Through the deep purple of the twilight air,
Beams forth the sudden radiance of its light
With strange, unearthly splendor in the glare!

Not one alone; from each projecting cape
And perilous reef along the ocean's verge,
Starts into life a dim, gigantic shape,
Holding its lantern o'er the restless surge.

Like the great giant Christopher it stands
Upon the brink of the tempestuous wave,
Wading far out among the rocks and sands,
The night-o'ertaken mariner to save.

And the great ships sail outward and return,
Bending and bowing o'er the billowy swells,
And ever joyful, as they see it burn,
They wave their silent welcomes and farewells.

They come forth from the darkness, and their sails
Gleam for a moment only in the blaze,
And eager faces, as the light unveils,
Gaze at the tower, and vanish while they gaze.

The mariner remembers when a child,
On his first voyage, he saw it fade and sink;
And when, returning from adventures wild,
He saw it rise again o'er ocean's brink.

Steadfast, serene, immovable, the same
Year after year, through all the silent night
Burns on forevermore that quenchless flame,
Shines on that inextinguishable light!

It sees the ocean to its bosom clasp
The rocks and sea-sand with the kiss of peace;
It sees the wild winds lift it in their grasp,
And hold it up, and shake it like a fleece.

The startled waves leap over it; the storm
Smites it with all the scourges of the rain,
And steadily against its solid form
Press the great shoulders of the hurricane.

The sea-bird wheeling round it, with the din
Of wings and winds and solitary cries,
Blinded and maddened by the light within,
Dashes himself against the glare, and dies.

A new Prometheus, chained upon the rock,
Still grasping in his hand the fire of Jove,
It does not hear the cry, nor heed the shock,
But hails the mariner with words of love.

"Sail on!" it says, "sail on, ye stately ships!
And with your floating bridge the ocean span;
Be mine to guard this light from all eclipse,
Be yours to bring man nearer unto man!"

H.W. Longfellow-"The Lighthouse"

Because I could not stop for Death,

Mi-am amintit de o poezie care-mi place foarte, foarte, foarte mult.


Because I could not stop for Death,
He kindly stopped for me;
The carriage held but just ourselves
And Immortality.

We slowly drove, he knew no haste,
And I had put away
My labor, and my leisure too,
For his civility.

We passed the school, where children strove
At recess, in the ring;
We passed the fields of gazing grain,
We passed the setting sun.

Or rather, he passed us;
The dews grew quivering and chill,
For only gossamer my gown,
My tippet only tulle.

We paused before a house that seemed
A swelling of the ground;
The roof was scarcely visible,
The cornice but a mound.

Since then 'tis centuries, and yet each
Feels shorter than the day
I first surmised the horses' heads
Were toward eternity.

Emily Dickinson-"Because I could not stop for Death,"

De ce să ai grijă de coş la supermarket

Cum mă plimbam eu cu mama şi mătuşa, pline de încântare, pe la rafturile cu cărţi, lăsasem coşul la câţiva metri de noi, pentru că spaţiul dintre rafturi e mic şi oamenii-s mulţi. După aproximativ patru minute, un cuplu de tinerei absolut adorabil, cu o sticlă de vin în coşul lor, scanează rapid zona. Coşul nostru intră, din păcate, în raza lor vizuală. Se îndreaptă tacticos spre el, îşi înfig coşul într-al nostru, iau sticla de vin şi pleacă. Astfel, ne-am trezit cu două coşuri cur-în-cur, pe care-a trebuit să le târâm după noi până la ieşire...

luni, 7 noiembrie 2011

Cu cât mă gândesc mai mult...

...cu atât eu sunt cea normală. Să luăm, spre exemplu, ziua de azi. De dimineaţă, am aflat cum se joacă oamenii în Haşdeu, folosind creioanele drept păpuşi, cu dialoguri ca "Bună, ce faci?" "Bine, tu?" "Bine, vrei să mergem în oraş?" După asta, şcoală. La şcoală, bombardată cu informaţii, de la începutul primei ore, în timpul primei ore, în a doua oră. Cu informaţii...Umm...OARECUM şocante. Oarecum în sensul că la unele mă aşteptam. Bineînţeles, şocurile mele continuă pe parcursul întregii zile, când oamenii par să sufere transformări majore chiar sub ochii mei. Ajung acasă, cred că totul e bine, iar oameni pe care-i credeam cât de cât mai cu creier îşi pun statusuri ciudate şi scrise aiurea.

Nu-mi doresc să se termine ziua asta, pentru că încă mai am un proiect de făcut, şi chef zero...

Cum îmi încep eu săptămâna

Mă trezesc la 6 înjurând şi bombănind şi dorindu-mi să nu mă fi culcat la 2. Încerc să-mi motivez fundul să ajungă la bucătărie, pun de cafea, mă duc la baie. Utilizez wc-ul în scopul în care a fost conceput. Beau cafeaua la computer şi mănânc un Barni sau două napolitane cărora nu mai ştiu cum le zice, dar sunt singurele care-mi plac. Utilizez wc-ul în scopul în care a fost conceput de mai multe ori, doar am băut jumătate de litru de cafea. Ascult la un volum rezonabil, maxim adică, muzică relaxantă şi chill. Prodigy, Chemical Brothers, Electric Six. Mă gândesc cum am de gând să recitesc Gargui. Constat că e târziu şi trebuie să plec. Printre toate astea, dau click în disperare pe "Next"-9gag. Aşa că mai stau 15 minute la computer, fredonând şi având fantezii despre cum mă spăl, mă îmbrac şi plec şi recitesc Gargui. Reuşesc, într-un final, să le fac pe toate în 5 minute, mai puţin partea cu cititul. Urmează procedeul de fardare. Într-un moment fericit, îmi amintesc să mă dau cu cremă şi fard pudră [maro] înainte de creion. Într-un moment nefericit, nu-mi amintesc şi ajung acasă la 10 jumate arătând ca după o relaţie cu Chris Brown. Reuşesc să mă mobilizez şi să plec. Pe drum, îmi cade plasturele de la mână. Nu, nu e din ăla pentru fumători, doar că mi-am descoperit o rană micuţă la mână azi dimineaţă, care habar n-am cum a ajuns acolo.

Pe drumul de întoarcere, mă apucă ploaia.

Să nu se mai mire nimeni că-s supărată şi nervoasă toată săptămâna.

joi, 3 noiembrie 2011

Informatica şi viaţa sexuală

Ce legătură au cele două subiecte? Absolut niciuna. Asta e şi ideea.

Ultima dată când am fost la Cora, tata era foarte dezamăgit că în locul cărţilor de informatică apăruseră doar cărţi gen "Viaţa sexuală după 40 de ani". Am bănuit că e un caz izolat. Ieri am mers la bibliotecă. Trecând pe lângă cărţile de informatică, mi-am aruncat o privire. La nivelul ochilor, prima din raft, foarte evidentă: "Sex pentru toţi". Deja bănuiesc că e vorba despre o conspiraţie împotriva bărbaţilor care nu-şi mai ridică ochii din computer cât e ziua de lungă.

Şi o poză, nu pot să mă abţin:

vineri, 28 octombrie 2011

Schrödinger şi pisica lui

Alături de logaritmi, experimentul ăsta mă frustrează maxim. Motiv? Nu înţeleg. Pe lângă faptul că nu înţeleg care sunt factorii care au dus la concluzia că pisica e vie şi moartă în acelaşi timp, mai am câteva nelămuriri majore.

Experimentul sună în felul următor:
Pisica lui Schrödinger: O pisică, împreună cu un flacon cu otravă închis, sunt plasate într-o cutie protejată de orice decoerenţă cuantică indusă de mediul extern. Dacă un detector Geiger-Müller detectează o radiație atunci flaconul va fi spart, eliberând otrava care va ucide pisica. Mecanica cuantică sugerează că după o perioadă pisica este concomitent vie și moartă. Totuși, când ne uităm în cutie, vedem pisica ori vie, ori moartă, și nu un amestec de vie și moartă.

Mulţumesc, Wikipedia.

Acum. Cine dracului închide o pisică într-o cutie?! Cine închide într-o cutie o pisică împreună cu un flacon de otravă, fie el şi închis? Dacă vrei să omori pisica, chiar ai nevoie de un detector Geiger-Muller?! Se pare că da.

Copii sau măgari?

Aproape fiecare profesor are pretenţia să ne prezentăm la oră cu carte, caiet şi dicţionar, dacă e necesar. Dacă n-avem o carte la noi, ni se serveşte replica "Da' ce, ţi-e greu să cari o carte?" Nu, nu mi-e greu să car O carte. Mi-e greu să car opt cărţi, opt caiete şi un dicţionar mare, cu copertă cartonată. Astfel, rucsacul meu ajunge pe undeva pe la opt kilograme. Să cari opt kg în spate, în fiecare zi, 40 de minute nu-i ceva foarte uşor sau foarte plăcut. Pe urmă, ni se cere să stăm drepţi şi să nu mai mergem cocoşaţi. Cum dracului să stăm drepţi, după ce-am cărat de cărţi INUTILE [pentru că de multe ori nici nu lucrăm de pe ele] până la şcoală şi înapoi?! Presupunem că eu, de 1,60, care am oarecare antrenament în ale căratului [saci cu nisip menajer, mâncare de pisici şi alte chestii] mă descurc cu rucsacul, chiar dacă acasă nu pot să stau nici pe scaun din cauza durerilor de spate. Da' unu'/una de 1,50, gen copil-de-clasa-I, cum dracului cară aşa ceva?!

Părerea mea, ne-am descurca şi cu o carte la bancă. Mi se pare o prostie să cărăm atât degeaba şi să ne pişăm glorios pe sănătatea noastră pentru câteva cărţi.

duminică, 23 octombrie 2011

A face sau a nu face

Dacă tot îţi pare rău că faci o chestie, ce rost are s-o faci?

Exemplu concret: având N bijuterii pe care oricum nu le port, pentru că n-am timp sau chef sau nu-mi mai plac sau alte motive, îmi propun mereu să mai port din ele, astfel încât să nu le fi cumpărat degeaba. Rezultatul la care ajung? Ce-am făcut aseară. În Cora fiind, la cumpărături, am trecut pe lângă unul din standurile cu bijuterii. Singurul meu gând era să mă UIT, fiind convinsă că nu găsesc nimic interesant. Cum mă uitam eu la nişte mărgele de lemn, am văzut pandantivul cu bufniţă. Care era exact ca şi cerceii pe care-i aveam. În mod evident, a trebuit să-mi cumpăr pandantivul cu bufniţă, ca să-l asortez la cercei. M-am mutat pe partea cealaltă a standului, unde am văzut celălalt pandantiv cu bufniţă, argintiu cu pietricele, care era atât de adorabil, încât trebuia cumpărat. Am sfârşit prin a le cumpăra pe amândouă, plină de încântare. Acum, ajunsă acasă şi despachetând bagajele, am găsit pandantivele cu bufniţă şi le-am aruncat în cutia cu bijuterii, moment în care m-a cuprins un val de greaţă, realizând că probabil or să rămână acolo, cu eticheta ataşată, până o să mă gândesc să le port.

Concluzie: dacă nu mi le cumpăram, mă simţeam neîmplinită. Acum, că mi le-am cumpărat, mă simt...preaîmplinită. Şi nu ştiu cum m-aş fi simţit mai rău, să mi le fi cumpărat, sau să nu?

Această postare a fost scrisă în urma unor uriaşe frustrări legate de cât cheltuiesc aiurea pe tot felu' de prostii.

vineri, 21 octombrie 2011

Leapşa

De la Madamme Kathy. Despre vicii. Eu n-am vicii, eu-s perfectă. Evident. În schimb, am activităţi pe care-mi place să le fac şi lucruri care-mi plac mai mult. Cum ar fi cafeaua sau ciocolata caldă, Family Guy, facebook [oarecum], Pepsi. Şi parfumurile. :-D Mai ales.


Dau leapşa mai departe cui e suficient de "tare" [CA CAracter, zic] să recunoască.

Să ne mai distrăm

Articolul vine direct de pe blogul Pinguinei, şi e al doilea lucru care mi-a făcut ziua mai bună. Primul a fost un banc, tot de pe blogul ei, pe care nu prea-mi vine să-l reproduc... :-D

Ozn : Omul care a Zăpăcit o Naţiune (Traian Băsescu)

Moluscă : persoană care frecventează mall-urile

Burlac: bărbat care vine în fiecare dimineaţă la serviciu din direcţii diferite

Romantic : rom din antichitate (rom antic)

Pauza şi matematica : înger şi demon

Elevul chiulangiu : tânăr şi neliniştit

Şifonier : spaţiu locativ pentru cei prinşi la nevestele altora

Sifon : apă cu nervi

Învinuire : procesul de fermentare al mustului

Amânat: fără mâini

Manipulare : manevrarea penisului cu ajutorul mâinilor

Prudent : pastă de dinţi cu extract de prune

Înfocare : transformare în focă

Dihor : pârţ cu blană

Aiurea : loc bine determinat spre care ne îndreptăm

Colonel : intestinul subţire

Tun : victoria finală în asediul unei bănci

Rateu : pateu din carne de raţă

Ghinioane : varianta moldovenească pentru ardelenescul “bine, Ioane”

Combinezon : lenjerie uşoară, transparentă, purtată vara de lucrătorii de pe combine

Uşoară : termen aplicat oricărei femei care are aceaşi morală sexuală ca a unui bărbat

luni, 17 octombrie 2011

Despre băieţei şi fetiţe

În general, fetelor le plac băieţii şi băieţilor le plac fetele . Lăsând la o parte băieţii cu gusturi mai ciudate şi cărora le plac fetiţele mustăcioase, voiam să scriu azi despre dilema mea. În opinia mea de scârbă, bărbatul ar trebui să fie o fiinţă forţoasă, păroasă şi musculoasă, care să fie în stare să-şi apere onoarea şi femeia şi să plece la război în orice clipă. Aşa că e NORMAL că nu înţeleg ce li se pare fetelor atractiv la o maimuţică toată epilată, care încă nu cunoaşte termenul de păr facial [poate doar de la prieten'sa] şi poartă tricouri roz. Apogeul masculinităţii: fond de ten, petrece în oglindă mai mult timp decât o fată obişnuită şi îi poartă tricourile prietenei lui. Nu înţeleg de unde atâta dorinţă de a ieşi cu un asemenea...specimen. Dacă tot sunteţi lesbiene nedeclarate, ieşiţi dracului cu o fată! Arată aproximativ la fel, doar că mult mai bine. Şi are şi ţâţe.

miercuri, 12 octombrie 2011

Despre răceli şi altele asemenea

Poate că am judecat greşit răceala în tot timpul ăsta. În fond, ce alt prilej ai să leneveşti în pat încă o oră după ce te-ai trezit, gândindu-te la chestii frumoase, fără grija că trebuie să mergi la şcoală? După ce-am reuşit să mă rostogolesc din pat, am luat micul dejun, chestie pe care o fac o dată la foarte mult timp, şi de obicei beau o cafea şi mănânc nişte Belvita cu ciocolată. În dimineaţa asta: cafea, Activia [o să regret, o să regret...], sandwich cu pui şi brânză topită [ce gusturi scârboase am uneori.], chipsuri Viva, Pepsi şi medicamente. Trebuie să mănânc ca să mă refac, nu? Iar acum sunt foarte încântată de cum o să stau eu în pat, citind şi mâncând [şi tuşind şi suflându-mi nasul] şi dând mesaje şi dormind şi bucurându-mă de ce zi superbă o să am.

Concluzie? Indiferent cât de rău te simţi fizic, răceala e o oază de bună dispoziţie! :-D

marți, 11 octombrie 2011

Regulă generală de viaţă

Nu te dai la foştii prieteni ai prietenei tale. Aşa cum nu te dai la fostele prietene ale prietenului tău.

duminică, 9 octombrie 2011

Avem sau n-avem cu ce ne mândri?

Scriu postul ăsta ca o reacţie la postul lui Andrei.


"Am ajuns la concluzia ca tot ce inseamna muzica, film, carte autohtona e de cacat. Serios. Adica pe bune? Englezii au Sherlock Holmes cu Robert Downey junior, noi avem nea Marin miliardar cu dracu stie ce mosneag actor... "

Noi avem "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile", nu mai ştiu actorii, dar e singurul film care m-a impresionat. O avem pe Maia Morgenstern. Pe Mircea Diaconu care, ca actorLink, îmi place foarte mult.

"Englezii il au pe shakespeare, noi il avem pe Mihail Sadoveanu... "

Ion Minulescu, dacă e să vorbim de poezii. Eminescu, dacă vrei, pentru că are acelaşi gen de baliverne care se vor filosofice. Ca dramaturgi, o avem pe Andreea. :-D

"Englezii ii au pe Iron maiden, pe Led Zep, pe Motorhead, noi ii avem pe Inna, pe Dj Sava si Raluka, pe connect-r, care nu conecteaza nimic si pe Alex Velea... "

Firma, Iris, Phoenix-mai ales!



Astea au fost doar câteva exemple, din ce mi-a venit mie acum în cap. Numai aşa, ca să demonstrez că AVEM şi noi OAMENI. Şi căcaţi precum Inna, Triplu-Ştecher şi restul găştii se pot compara, dacă vreţi neapărat, cu Chişat [Keisha].Link

Recomand: gentuţe handmade, de la Happy Bags

Am avut plăcerea de a-mi comanda o gentuţă de la Happy Bags. Încerc să fac un comentariu, măcar cât de mic, plin de ură şi răutate, în stilul meu caracteristic, dar nu reuşesc. Gentuţa m-a impresionat. Albă, tip poştaş, cu inscripţia "My other bags are Prada...Link". Mă gândesc să mă culc în dulap, de acum, cu gentuţa şi cizmele de care spuneam în postul anterior. Eu nu sunt cine ştie ce fană a genţilor, mai ales că găsesc foarte rar ceva care să-mi placă, dar când am văzut pe 9gag modelul ăsta, AM ŞTIUT că trebuie să o am! Şi Anca mi-a transformat visul în realitate. :-) Recomand cu încredere Happy Bags, mie una îmi place foarte mult gentuţa, chiar dacă atunci când am văzut-o am fost foarte dezamăgită: mi se părea mult, MULT prea mică. Aşa că am făcut testul. Am pus în ea cea mai mare carte pe care o car după mine [Advanced Language Practice] şi nu doar că a încăput, dar nici nu m-am chinuit să nu-i îndoi marginile-a fost perfect. Acum îmi place de două ori mai mult: pentru că e foarte mare, deşi pare foarte mică. Dacă mai am vreodată nevoie de o geantă, o să apelez cu siguranţă la Anca şi Happy Bags!

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Tricou albastru + Deichmann = Not Love

Astăzi am fost în Deichmann, cu singura intenţie de a-i arăta mamei nişte pantofi drăguţi pe care-i găsisem. Cum funcţionează mintea feminină:

Plan iniţial: "Te iau de la şcoală şi mergem la KFC să ne luăm mâncare şi plecăm acasă"
Plan în momentul în care mă urc în maşină, cam 4-5 ore mai târziu: "Te iau de la şcoală, mergem în Carrefour să-ţi iau ceva de mâncare pentru săptămâna asta, KFC, acasă"
Ce-am făcut: Aurora. Pet-shop. Eu făcând "AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWWW" la pisicuţele persane. Când ne îndreptam spre Carrefour, zic "Hai să mergem până-n Deichmann, să-ţi arăt pantofii ăia!" Urcăm. Până să găsesc pantofii, mi-au căzut ochii pe CELE MAI FABULOASE CIZME DIN LUME, PE CARE LE IUBESC ŞI CU CARE O SĂ DORM NOAPTEA DE ACUM ÎN BRAŢE!!!!!! Negre, lungi până deasupra genunchiului, şireturi, tocuri mititele. Adorabile. M-am plimbat cu ele în braţe cam 5 minute, până când [AICI ÎNCEP SĂ POVESTESC CEVA CARE ARE LEGĂTURĂ CU TITULUL] i le-am lăsat mamei în grijă şi am plecat să mă mai holbez la diverşi pantofi. Între timp, m-au întrebat DOUĂ persoane unde pot să găsească măsura X, dacă nu e expusă? Le-am spus că nu ştiu. Ambele mi-au aruncat privirea Vânzătoare-Cretină-Ce-Eşti, iar mie mi-a fost prea ruşine să le spun că nu lucrez acolo. Şi asta doar pentru că aveam un tricou albastru, cu Cartman. Ieşim din Deichmann, "Hai la New Yorker, că mi-am amintit de o geantă!"-pe care, evident, n-am mai găsit-o. Dar m-am fâţâit 20 de minute şi pe acolo. Pe urmă, zic tot eu, să mergem la Alexandria să mă uit de nişte cărţi de Sophie Kinsella. Trecând periculos de aproape pe lângă Orsay, inutil să spun că am stat 40 de minute probându-ne cu X chestii, şi am sfârşit prin a mai face nişte cumpărături. În sfârşit, Alexandria, îmi iau 2 cărţi de Sophie Kinsella, mă simt împlinită. Mergem să luăm mâncare. După aia, până la ieşire, ce ne dă nouă prin cap, hai să luăm şi prăjituri. Plecăm de acolo, ajungem la KFC, comandăm, luăm comanda, acasă, Family Guy.

Ce trebuia cumpărat: mâncare.
Ce-am cumpărat: haine, cizme, ciorapi, cărţi, câteva batoane de Lion şi gumă [asta e mâncarea, după ce-am ajuns la concluzia că sunt prea obosită să mai vreau să mănânc ceva].

Concluzie: acum aţi înţeles de ce stau femeile atât de mult la cumpărături. Şi totul, cu un scop nobil: să arătăm bine!*



*Femeile arată bine tot pentru femei. E ceva foarte clar. Doar bărbaţii au impresia că ne străduim atât pentru ei.

miercuri, 5 octombrie 2011

Ce-mi doresc de ziua mea

Mai sunt cam trei luni până atunci, dar am zis să anunţ de acum, şi public, ca să evit atacurile de cord şi impresiile că glumesc. De ziua mea îmi doresc un şerpişor. Serios. Mai exact: python regius. Aştept cu interes să se obişnuiască cineva cu ideea, sau să-mi petrec ziua singură şi tristă, cu toţi invitaţii stând acasă, cu ochii cât sânii fetelor de la meteo.

marți, 4 octombrie 2011

Sunt din ce în ce mai oripilată...

În primul rând, de oamenii care mă citesc. Nu vreau să am un blog popular, citit de toţi analfabeţii, vreau să am un blog citit de oameni care înţeleg ce spun. Simţiţi că vă depăşeşte, sunteţi liberi să plecaţi. Credeţi-mă că mi-ar face o deosebită plăcere să vă dau chiar eu un şut în cur. Aici nu găsiţi aiureli sentimentale, nu găsiţi declaraţii de dragoste, nu cerşesc afecţiune şi atenţie. Dacă vreţi asta, vă rog, uitaţi că eu şi blogul meu existăm. Pentru că mă uit la persoanele astea care mă citesc, şi sunt atât de dezgustată de unele [unele persoane], pentru că-s exact genul ăla despre care scriu eu, dar nu realizează.

În primul rând virgulă unu, oamenii pe care-i ştiu, colegi de clasă, mai ales, îmi citesc blogul de frică să nu apară pe el. Dar măcar cei care o fac din motivul ăsta, nu au pretenţia că mă înţeleg.

În primul rând virgulă doi, dacă m-aţi înţelege, proşti de mă citiţi, v-aţi depăşi dracului condiţia aia odată şi aţi evolua.

În al doilea rând. Dacă faci ce fac eu, n-o să fii ca mine. O să fii doar prost. Sau proastă. Te duci la un concurs doar pentru că mă duc şi eu. Citeşti cărţile pe care le citesc şi eu. Scrii doar pentru că scriu şi eu. Asculţi o formaţie care nu-ţi place doar pentru că o ascult şi eu. Ceea ce nu realizaţi e că nu chestiile astea mă fac pe mine, ci ele sunt nişte chestii pe care le fac. Dacă vreţi să fiţi ca mine, vă invit să regresaţi până la stadiul de embrion, să intraţi de unde aţi ieşit, să vă naşteţi în aceeaşi zi, aceeaşi oră, de preferinţă şi acelaşi an, să cunoaşteţi aceleaşi persoane, să trăiţi unde am trăit şi eu, cu familia mea, să gândiţi exact ce-am gândit eu. Atunci, poate, POATE o să vă apropiaţi de felul meu de a fi. Am simţit nevoia să scriu asta pentru că mi-am amintit că mi s-a zis "vreau să ajung şi eu măcar la nivelul tău", acum ceva timp. MĂCAR la nivelul meu. De parcă eu-s cine ştie ce căcat de câine, al cărui nivel e minim, şi voi vreţi să ajungeţi MĂCAR acolo. Eu îmi doresc să mă depăşiţi. Sincer. Dacă aş face măcar O PERSOANĂ să realizeze în ce hal e şi cât trebuie să muncească dacă vrea să se ridice, aş fi un om fericit şi împlinit. Aşa că mult noroc. Depăşiţi-mă. Dar măcar faceţi-o cu respect.

Cum am ratat cutremurul trecut

Nu mai ştiu acum cât timp, a mai fost un cutremur măricel. Eu dansam la mine în cameră, n-aveam nicio treabă. Brusc, ai mei ies în fugă din cameră, vin să mă întrebe dacă-s ok, sună telefonul, bunică-mea era disperată şi mă întreba dacă am simţit cutremurul. "Care cutremur? N-a fost, mă, nimic!" Nu, că a fost, că nu ştiu ce, la TV numai asta se dădea, toată lumea numai despre asta vorbea, iar eu ÎL RATASEM!!!! Aşa că normal că-s entuziasmată că l-am prins pe ăsta.

Pentru o trezire eficientă

Mai în exclusivitate decât OTV-ul, stimaţi cititori, vă informez că nu eraţi beţi morţi şi nu se clătina pământul/şanţul/patul cu voi. Azi dimineaţă, în jurul orei 5:40, conform mobilului meu, a avut loc un cutremur care a reuşit să mă trezească din somn, şi anume din visul meu cu Andreea Lockmaster şi biblioteca ei. Detalii nu prea am, din moment ce dormeam, dar mi-a luat aproximativ 2 secunde să reacţionez. Că na, dacă ar fi fost doar patul, mă obişnuiam cu ideea că visez urât. Obiecte zguduite rău prin cameră: pat, cu mine cu tot, fereastră, şifonier. Singurul lucru de care mi-a fost frică a fost să nu se spargă fereastra şi să-mi cadă cioburile fix în cap.

Acestea fiind spuse, mă duc să mă culc. Noapte bună.

sâmbătă, 1 octombrie 2011

Aplaudacii din avion

Toată lumea o face. Mereu. De ce? Nu se ştie. Pentru cine? Nici asta. Abia apucă roţile avionului să atingă pământul, că toţi pasagerii îşi agită mânuţele. CLAP CLAP CLAP CLAP CLAP CLAP CLAP CLAP! Toată lumea aplaudă cu frenezie. Printre care şi eu, care n-am idee de ce naiba aplaudă toţi. Dar pare distractiv, pentru că pe feţele tuturor se citeşte o stare aproape nirvanică, aşa că dau şi eu de câteva ori din mâini, dar fără efect. Mă simt un picuţ mai bine, dar nici vorbă de stare nirvanică. Totuşi, lumea continuă să aplaude şi să se salute din cap.

Prima dată când am călătorit cu avionul şi lumea a aplaudat, mi s-a părut ciudat. A doua oară, deja mă obişnuisem. Între timp am ajuns să apreciez aplaudatul în avion, după aterizare, măcar şi numai pentru feţele pasagerilor, vizibili uşuraţi.

Voi aplaudaţi în avion? Dacă da, de ce?! Dacă nu, şi doar priviţi la ceilalţi cu superioritate, NU sunteţi superiori-sunteţi doar nişte snobi care nu aplaudă în avion.

miercuri, 28 septembrie 2011

Pe birou...

Leapşa preluată de la Kathy. O dau mai departe cui are curajul să spună ce sălăşluieşte pe biroul lui/ei.

Mi-e groază de oamenii ordonaţi, apropos.

  1. Cutie de jeleuri
  2. Carnetul de note
  3. Trusă farduri
  4. CD-uri
  5. Borcan c rezerve de stilou
  6. Un şerveţel
  7. Reese Witherspoon "Love to the fullest"
  8. Humex
  9. Elastice de prins părul
  10. Un pahar de suc de la Mc [fără suc]
  11. Boxe
  12. Balsam de buze
  13. Alt balsam de buze
  14. Fard gri
  15. Fond de ten
  16. Brăţări
  17. Jet Femme "Holiday"
  18. Stick USB
  19. Ceas
  20. Cutie de gumă plină
  21. Cutie de gumă aproape goală
  22. Pachet de gumă Red Hot
  23. Penar Cini Minis
  24. Pungă de cereale Cini Minis
  25. Bufniţă din lemn de atârnat la gât
  26. "Justiţie", de Caragiale
  27. Set de cercei de la Avon
  28. Capsator
  29. Rimel
  30. Gloss
  31. Halls
  32. Inel măr
  33. Două farfurii de aseară cu un şerveţel tronând peste
  34. Booklet de franceză
  35. Semn de carte
  36. Carneţel în care-mi notez cărţile citite
  37. Căşti
  38. Agrafe de birou
  39. Şerveţele Clearskin
  40. Skinoren
  41. Linie
  42. Semne de carte mititele
  43. Pix
  44. Telefon
  45. "Adevărata enciclopedie a prezentului"
  46. "Atlasul norilor"
  47. "Ecstasy"-cartea Ryu Murakami. Evident.
  48. Tastatură
  49. Monitor
  50. Pix
  51. Dezinfectant pentru mâini
  52. Pahar. Gol.
  53. Pix
  54. Espumisan
  55. Cutie de chibrituri muzicală cu Deck the Halls
  56. Şerveţele umede
  57. Capacul de la modem
  58. USB
  59. Ulei de păr "Le petit Merseiliais"-ORIBIL!!!! MIROASE A ULEI DE PEŞTE ÎMEDIAT DUPĂ APLICARE!
  60. Cealaltă boxă
  61. Mouse
  62. Mouse-Pad
  63. O pungă de cadouri cu creioane
  64. Lapte de corp "Cleopatra"
  65. Un CD cu Shaun the Sheep
  66. Sudoku electronic
  67. O parte din jaluzea...
  68. Coală de hârtie cu gumă lipită pe ea
Da. Ştiu. Ştiu. Dar nu-mi pasă, ideea e că mereu găsesc ce-mi trebuie.

marți, 20 septembrie 2011

Despre iarnă, sărbători şi kilograme

Constatare: iarna, lumea se îngraşă. Eu slăbesc. De ce?

Meniul obişnuit [cel puţin teoretic] de sărbători [Crăciun + Revelion]:

-porc
-porc afumat
-friptură de porc
-porc la grătar
-şorici
-porc cu măr în gură
-porc cu măr în cur [din ăsta n-am văzut, dar e o idee bună]
-porcule, iar ai băut până ai căzut sub masă
-şi mai mult porc
-ce a mai rămas din porc
-cârnaţi-de porc, evident!
-piftie
-medicamente
-spitalizare
-tort de porc
-prăjitură de porc
-de ce dracului nu se mai termină porcul ăsta odată
-ţuică
-şi mai multă ţuică
-mai adu o sticlă de ţuică
-porcule, eşti beat a doua oară


Din toate astea, eu nu mănânc nimic. Poate doar medicamentele... Masa mea festivă se reduce la lactate şi legume fierte/la cuptor şi desert. Şi băuturi. Deci, da, când toţi se îndoapă ca porcii cu porcii, eu savurez un cartof fiert şi un pahar de vin şi aştept să plec odată de la masă.

luni, 19 septembrie 2011

Rugăminte

Vreau şi eu o poezie de Puşkin. Frumoasă.

P.S.: Vreau titluri şi păreri, nu pentru că eu n-aş fi-nstare să-mi găsesc, ci pentru că vreau şi părerea altora.

vineri, 16 septembrie 2011

Sursele mele de stres

Am o memorie selectivă excelentă, aşa că puteţi fi siguri că nu vă iert dacă mă supăraţi şi nu suntem prieteni. Am descoperit recent că sursa stresului meu sunt "persoanele" care ţopăie pe lângă mine. De la oafe la lingăi. Adică exact genul ăla de persoană care ştie că-ţi place de un tip, da' se dă la el fără nicio jenă. Şi exact genul ăla de persoană care te freacă la cap cu toate tembeliciunile lumii, să-i faci una, să-i faci alta, că vai, are nevoie. Şi dacă are nevoie, CE? Şi eu am nevoie de multe, dar nu cer decât când nu am altă variantă. Şi e o MARE diferenţă între a-mi povesti problema şi a mă oferi să te ajut, şi a intra în vorbă cu mine special ca să-ţi rezolv eu problema. Păi mai du-te dracului, ce vrei să-ţi fac?! Nu te descurci o dată, de două ori, da' mereu?!

Mai există şi un al treilea gen, cum ar fi fostul meu coleg de bancă. Nu are rost să dau nume, toată clasa ştie cu cine am stat în bancă. Ideea e că eu am vrut să fiu de treabă şi să-l ajut să treacă şi el clasa. L-am ajutat. A trecut. Pe urmă, în vacanţă, ghiciţi cine se credea net superior?

Deci, da, genul ăsta de presupuse-persoane şi presupuşi-prieteni îmi cresc zilnic nivelul stresului. N-am ce să vă transmit, nici măcar "să vă ia dracu' ", că e posibil să ne vedem în Iad, atunci...

marți, 13 septembrie 2011

Îmi place

La cererea cititorilor-cititoarei, de fapt-scriu un post despre ce-mi place.

Îmi plac animalele, toate animalele [ÎN AFARĂ DE URŞII PANDA!], în special pisicile. Îmi plac condimentele, mai ales chilli şi oregano. Îmi plac menta, vanilia şi scorţişoara. Anotimpul preferat: iarna. Motiv: ziua mea, Crăciun, revelion, totul e alb, toţi se prefac fericiţi. Colind preferat: "Deck the Halls". De aici mi-e silă să mai scriu "îmi place", se subînţelege. South Park, American Dad, iubesc Family Guy. Produsele Cleopatra. Accesoriile retro şi bijuteriile vechi. Muzica din anii 70-80. Anumite formaţii, printre care: Depeche Mode, Muse, Type O Negative, Electric Six, Slipknot. Cărţile lui Stephen King, Tibor Fischer, Sophie Kinsella. Inelele mari. Să enervez şi să stresez persoanele pe care nu le suport, să-i fac să râdă pe restul. Să-mi verific mailul din oră în oră. Am o pasiune pentru şerveţele, şi le colecţionez. Bufniţele. Accesoriile cu bufniţe. Meli Melo. Parfumurile, în special Dior şi Salvatore Ferragamo. Chestiile verzi. Blugii evazaţi. Hainele şi accesoriile "navy". Funky Fish şi Octopus. Austria, mai exact Viena, şi mai exact 7 Stern, cel mai exact Hanf Bier. Llamele. Perlele. Cafeaua. Pepsi. Coca Cola. Ciocolata albă. Şi altele.

Leapşa

Mai e nevoie să spun? De la Kathy. :-) Am notat cu verde ce-am făcut şi cu italice ce mi-ar plăcea să fac. O dau mai departe tuturor, cu rugămintea de a lăsa un comentariu cu link-ul unde o postează. :-)

Dat de baut la toti in bar/club - observaţie: era ziua mea. :-)
Balacit cu delfini
Catarat pe munte
Ferrari test-drive
Vizitat mumiile si piramidele din Egipt
Jucat cu o tarantula
Baie la lumina lumanarilor alaturi de cineva
Ai spus cuiva “Te iubesc!” si chiar ai simtit-o
Imbratisat un copac
Facut striptease
Bungee jumping – sarituri cu coarda elastica
Vizitat Parisul - observaţie: doar alături de cineva. A se subînţelege ce vreau să spun prin "cineva". :-)
Ai privit o furtuna pe mare
Privit rasaritul dupa o noapte alba
Vazut aurora boreala
Participat la un meci cu foarte multi spectatori
Urcat treptele pana sus al Turnului din Pisa - observaţie: prea scump, prea cald, prea aglomerat. Poate data viitoare.
Hranit cu legumele cultivate de tine - observaţie: nu le cultivasem chiar eu, dar ajutasem.
Ai atins cu mana un iceberg
Dormit sub cerul liber
Schimbat scutecul unui bebelus
Calatorit intr-un balon cu aer cald
Vazut o ploaie de meteoriti
Te-ai imbatat cu sampanie
Ai daruit mai mult decat ti-ai permis
Te-ai uitat noaptea la stele printr-un telescop
Ai ras ca Piticu21 intr-un moment total nepotrivit
Bataie cu mancare
Pariat la cursele cu cai
“Chiulit” de la serviciu
Ai invitat in oras un strain - nu a fost chiar invitaţie în oraş, dar pe aproape.
Bataie cu bulgari de zapada
Ti-ai xeroxat curul *italics* *italics* *italics*!!!!
Ai urlat din toti plamanii
Imbratisat un miel
Ti-ai indeplinit o fantezie
Balaceala in mare la miez de noapte gol pusca
Ai facut dus rece ca gheata
Ai purtat o conversatie filosofica cu un cersetor
Ai vazut o eclipsa totala (fie ea de soare sau de luna)
Te-ai dat cu roller-coaster-ul
Dat cu parapanta
Ai dansat ca zapacitul intr-un club fara sa-ti pese ca cei din jur se holbau la tine
Sex la birou
Ai fost arestat, indiferent de motiv
Vopsit parul in culori traznite
Configurat de unul singur propriul PC
Omorat si gatit un animal
Furat prosoape/sapun/sampon dintr-un hotel
Ai invatat o limba, o arta de unul singur - am învăţat sarcasmul.
Vizitat Peru - dacă am o brăţară de acolo se pune? :-D
Baut propria urina ca sa supravietuiesti - nu sunt Bear Grylls. Better not drink my own piss.
Participat la o sedinta BDSM
Ai donat sperma sau ovule
Ai stat treaz/a mai mult de 50 de ore
Ai tras cu o arma de foc
Condus un motor
Ai frant inima cuiva - n-a fost cu intenţie
Plecat la mare/munte fara niciun ban in buzunar
Te-ai mutat intr-un oras strain si-ai luat-o de la capat
Ai luat droguri
Masturbare intr-un loc public
Ai facut pe cineva sa se supere pentru simplu motiv ca “poti” - asta fac ZILNIC. :-D
Ai avut grija de cineva o perioada indelungata de timp
Ti-ai tatuat o chestie total aiurea
Muls o vaca
Ai luat decizia de a deveni donator de organe dupa ce mori
Organizat un eveniment de mare anvergura
Mers in New York, facut cumparaturi in Manhattan si baut cafeaua in Central Park
Surf in LA
Pariat in Las Vegas
Contribuit la adoptarea unei legi care sa imbunatateasca modul de viata a cat mai multor oameni
Pilotat un avion
Mers intr-o croaziera si lenevit la soare
Invatat snowboarding
Mers cu cortul la mare
Mers la un festival de muzica unde nu cunosc pe nimeni de la care sa plec apoi cu noi prieteni
Invatat franceza - adică mă descurc, da' nu cine ştie ce. :-D
Sa gust din cel mai iute ardei :)
Sa merg un week-end in Amsterdam
Sa sar cu parasuta
Sa vad o lupta de cocosi
Sa merg in misiuni medicale
Sa imi iau un laptop de la AlienWare
Sa invat sa cant la un instrument
Sa mai dau jos cateva kg
Să învăţ rusă
Să mă mut în Rusia
Să fac carieră în advertising
Să-mi fac un tatuaj
Să public dracului odată ceva din ce-am scris
Să citesc clasici

Şi multe alte chestii care sunt, deja, pe lista mea cu lucruri de făcut înainte să mor, dar pe care nu am de gând să le împrăştii pe net.

luni, 12 septembrie 2011

M-am răzgândit

Pentru că mă gândesc de mult prea mult timp la poveştile cu gândaci, o să fac un fel de culegere de texte cu ele. Evident, le găsiţi pe wattpad.

Confesiunile Omului-Bocanc
The Confessions Of The Boot-Man

Mic tratat nefolositor

Cred că e prima dată când public pe blog ceva de proporţii normale, ce am scris. Nu sunt prea mândră de el, nu-l consider cine-ştie-ce, dar e al meu, şi-i sunt datoare.






Mă simt nu doar tristă şi deprimată, dar şi nedorită şi neiubită şi nefolositoare. Şi toată lumea zâmbeşte aiurea şi spune „Lasă, că o să-ţi găseşti tu pe altcineva!” Dar poate nu vreau să-mi găsesc pe altcineva. Poate nu mai vreau să-mi găsesc pe altcineva. Vreodată. Se gândeşte cineva la asta?

Normal că nu. Pentru că toţi trec dintr-o relaţie în alta cu maxim câteva amintiri plăcute, nu mai ţin cont de nimic, fac avioane din paginile relaţiilor lor. Totul e mult prea grăbit, mult prea pe fugă, toţi se grăbesc să iubească, să se despartă, să treacă peste şi să iubească iar, de parcă am fi într-un nenorocit de concurs scârbos, care ne-a stricat vieţile, copilăria, adolescenţa, maturitatea, bătrâneţea. Parcă dumnezeu îşi bate joc de noi, ne face să credem că este, de fapt, un Dumnezeu, toate prostiile în care-am crezut se prăbuşesc la picioarele noastre, iar noi privim, amuzaţi, în timp ce sărim peste ele, fără să ne pese de mirosul apocaliptic de deasupra, spre care urcăm ca gândacii.

Lumea nu mai ascultă Muzică, ascultă manele, house, sunete produse de computere, nimic ce-ar mai putea avea vreo legătură cu muzele legendare. Lumea nu mai citeşte Opere, citeşte reviste, broşuri, articole online despre cum să ai buze mai pline şi sâni mai apetisanţi, ca să atragi cât mai mulţi prostuţi în plasa ta, văduvă neagră. Articole despre ce să porţi ca să pari cât mai bogat, pentru ca pisicuţele cu codiţele ridicate ca radarele după bogătaşi să fie atrase de tine.

Nu ştiu dacă banii te fac inteligent, dar tind să cred că da, pentru că toţi se plâng că n-au bani, toţi umblă după ei, ar face orice să-i aibă. Pentru că lumea nu mai cumpără lucruri de care au nevoie, cumpără Lux, lux notat în grade pe o scară a scârboşeniei mondiale, a gândăcimii, a văduvelor ce se dau pisicuţe şi a piţigoilor cu pretenţii de şoimi.

Repede, mai repede, scrie mai repede, vorbeşte mai repede, mănâncă mai repede, grăbeşte-te, grăbeşte-te, aleargă, haide, mai repede, pentru că totul e într-o continuă mişcare, într-un gândăcism imperfect, caută crăpăturile din pereţi, spaţiul gol dintre frigider şi podea, caută adăposturile aragazului, gândacule mic, şi caută-le mai repede, în timp ce-ţi molfăi pofticios banii. Grăbeşte-te, pentru că Marele Papuc e pe urmele tale, se apropie, grăbeşte-te, mergi cu turma, fă ce fac toţi, gândeşte ca ei şi cu ei, o mare gândire colectivă ce se rezumă la un sac de bani, un maldăr de haine cu etichete ce par scumpe şi un carnet cu toate cuceririle de până acum. Grăbeşte-te, fugi de Marele Papuc, gândacule, fugiţi cu toţii, îndreptându-vă spre Insecticid.

Exagerez? Nu. Nu exagerez. Doar că toţi sunt mult prea ocupaţi şi mult prea grăbiţi ca să-mi înţeleagă părerea. „Nu-i aşa, gândacule?” întreb ridicându-mi bocanul şi ţintind cu el o negreaţă de pe podeaua bucătăriei, o negreaţă dezorientată şi care a rămas în urmă, neştiind încotro să se îndrepte.

Urăsc

Pentru că de-aia. Pe sistemul: "Because fuck you!"

Urăsc cerceii cu pene. Şi toate accesoriile cu pene, dar MAI ALES cerceii. Te fac să arăţi ca o păsăroaie ciudată. [Şalurile din pene, alea gen bordel-din-anii-50-60-70-cât-or-fi-fost se exclud.]

Urăsc oamenii care se cred atât de super mega ultra poetici încât nu pot dracului să pună şi ei un semn de punctuaţie oriunde în paragraful ăla şi da îi urăsc pentru că mă scot sărite chiar nu înţeleg cum au ei pretenţia să înţelegem ceva din ce-au scris când nu există niciun punct cu excepţia unor dăţi în care există un singur punct la sfârşitul propoziţiei dar aceste dăţi sunt foarte rare

Urăsc când oamenii nu fac diferenţa între "care" şi "pe care". Şi se mai uită şi urât la mine când îi corectez.

Şi multe, multe altele. Pentru că nesimţirea nu are limite, aşa că prefer să nu scriu chiar acum despre ea, o să abordez subiectul altă dată.

duminică, 11 septembrie 2011

Post scurt cu sentimentele mele

Dragi oameni, exact asta simt eu pentru voi.

sâmbătă, 10 septembrie 2011

Gânduri la început de liceu

Poate a sunat poetic, dar vă asigur că nu e nimic poetic în ceea ce urmează. Încă nu-mi vine să cred că începe şcoala, şi nu din vre-un motiv bun. O să scriu pe două "coloane", care seamănă suspect de mult cu paragrafele, pentru că în capul meu toate ideile sunt amestecate.

În clasă sunt foarte puţine persoane pe care le agreez şi doar trei pe care chiar le plac. Zilele sunt lungi şi foarte obositoare, anul trecut am avut un orar cretin: luni: informatică, matematică, fizică. LA RÂND. Şi alte ore destul de grele. Miercuri, singura oră grea era istoria, la mijlocul programului, după ce ne plictiseam până atunci şi intram într-o stare de visare. Vinerea intram la 2, mereu, şi ieşeam de cele mai multe ori la 5. Trei ore uşoare, pentru mine, cel puţin. O să mă stresez iar cu toate concursurile, cu mediile şi toate prostiile şi la sfârşitul anului voi ajunge iar cu nervii la pământ.


O să fiu măcar obligată să mai scot ceva productiv, măcar la orele de română, şi e posibil să am câteva minute de inspiraţie. Mi-au lipsit mult orele de instruire practică, singurele ore pe care chiar le aşteptam cu un oarecare entuziasm-pe care-l mai manifest şi faţă de orele de limba română. Aici am făcut o pauză de 10 minute în care m-am mai gândit de ce mă bucur că începe liceul. N-am mai găsit nimic.

joi, 8 septembrie 2011

Ce mai citim

Fiecare citeşte ce vrea. Eu, în vacanţa asta, am reuşit să încep şi să termin:

  1. De veghe în lanul de secară - J.D. Salinger
  2. Călătorie până la capătul camerei - Tibor Fischer
  3. Ghid de vânătoare şi pescuit pentru fete - Melissa Bank
  4. Greşelile Mirandei - Jill Mansell
  5. Cum să scap de Matthew - Jane Fallon
  6. În cele din urnă - Keith R. Lindsay
  7. Cine ştie câştigă - David Nichols
  8. Jurnalul lui Bridget Jones - Helen Fielding
  9. Olivia Joules şi imaginaţia hiperactivă - Helen Fielding
  10. Jocul lui Gerald - Stephen King
  11. Mini-Shopaholic - Sophie Kinsella
Mini-Shopaholic e o cărticică de 460 de pagini pe care mi-am luat-o din Public->Mediterranean Cosmos Mall->Salonic->Chalkidiki->Grecia, şi pe care am citit-o în trei zile. E al şaselea roman din serie. Eu l-am mai citit pe al doilea, "Goana după cumpărături la New York"-în română, după cum vă daţi seama şi Mini-Shopaholic, în engleză. Acum mi-am comandat primele trei romane din seria Shopaholic, în engleză, de pe librarie.net şi aştept cu interes să mă sune după 30 de zile să-mi spună că n-au reuşit să facă rost de cărţi, cum mi s-a întâmplat cu cealaltă firmă de la care am făcut comandă la începutul verii.

miercuri, 7 septembrie 2011

Cum să nu faci bani pe net




Dacă eşti proastă, de-aia!
2. Mi-am cenzurat corespondenţa din motive evidente.
3. Din partea mea, cine a scris reclama asta tâmpită poate să tranzacţioneze cu moneda din Zimbabwe.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Modele în viaţă

Am tot amânat eu, dar mă simt datoare să scriu şi ceva cât de cât citibil, mai ales după ce-am lipsit atât de mult. Nu am modele ca persoane, gândindu-mă că vreau să ajung ca o anumită fiinţă, pentru că, vorba proverbului [indian, mi se pare...scuze dacă greşesc]: dacă eu încerc să fiu ca el, cine va încerca să fie ca mine?

Aşa că în postarea asta e vorba mai mult de oameni care mă inspiră. Şi nu sunt puţini. Corey Taylor [Slipknot], Tibor Fischer[scriitor], Sophie Kinsella [scriitoare], Anne Rice [scriitoare], Peter Steele [omul bun la toate], Dick Valentine [celălalt om bun la toate] şi să nu-l uităm pe frăţiorul meu vitreg, Stewie Griffin. Cu ocazia asta v-am răspuns şi la de-ce-mi-am-schimbat-numele-pe-facebook. Şi, oricum, nu mă cheamă nici Tudor, dar Mary Tudor venea de la Bloody Mary, lucru pe care voi sunteţi oricum mult prea bătuţi în cap ca să-l înţelegeţi. Da, bat câmpii, dar sunt jumate moartă de dureri de spate [13 ore chircită în maşină] şi jumătate moartă de somn şi oboseală şi stres. Revenind.

Era vorba de oameni care mă inspiră din punct de vedere al stilului. E vorba în primul rând de Lisa Kudrow în rolul din FRIENDS. Ce mi-a plăcut foarte mult a fost stilul hippie, dar ce m-a marcat pe viaţă au fost inelele XXL, purtate uneori şi unul pe fiecare deget. Cu toate astea, tot reuşea să arate fabulos. Aşa că, dacă aveţi o problemă cu inelele mele XXL, măcar acum ştiţi pe cine să urâţi. :-) În al doilea rând, Jennifer Aniston în rolul din FRIENDS, dacă e vorba de stilul office. De când am văzut FRIENDS am vrut să-mi cumpăr un costum. N-am reuşit nici acum, în mare parte pentru că n-am unde să-l port. În ultimul rând, al doilea motiv pentru care mă uit la Ghost Whisperer este ca să o văd pe Jennifer Love Hewit îmbrăcată cu rochiile alea vintage adorabile. Primul motiv este pentru că-mi place foarte mult J.L.H.

Şi, deşi nu am nicio legătură cu stilul ei vestimentar, mereu am admirat-o pe Sarah Jessica Parker. Cu toată moaca ei de cal, se îmbracă super, şi în Sex And The City i-am admirat fiecare ţinută.

Acestea fiind spuse, mă duc să fac ceva util pentru umanitate, cum ar fi să pierd vremea pe 9gag.

Leapşa. Doi

1. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care nu îţi vine să crezi că ţi-a plăcut când erai mai tânăr.
Nightwish.
2. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care o / îl urai în tinereţe şi pe care acum o / îl adori.
Slipknot, deşi nu i-am urât vreodată, doar că nu ascultam.
3. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ care a trecut testul timpului, care îţi place de la început şi până acum.
Depeche Mode.
4. Numeşte un cântec căruia nu-i poţi resista şi te apucă bâţâiala sau datul din picioare.
Electric Six-Dance Commander, Electric Six-Improper Dancing
5. Numeşte un album de pe care îţi place să asculţi fiecare melodie.
Electric Six-Señor Smoke, Electric Six-Fire
6. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ de care eşti atât de sătul/ă încât îţi doreşti să nu mai auzi în veci de ea/el
Justin Bieber. Hannah Montana. Toţi fraieraşii "house" de pe la noi.
7. Numeşte o formaţie sau un cântăreţ pe care partenerul tău sau prietenii o/îl adoră şi tu nu-l poţi suferi.
Guns and Roses. Nu ştiu cât îi adoră, dar mie nu-mi plac în mod special.
8. Coverul tău preferat.
Type O Negative-Hey Peter, cover după Jimi Hendrix-Hey Joe
9. Cântecul sau formaţia preferată în secunda asta.
Electrix Six-Vibrator. Mostră: "I'm the...I'm the one you're looking for.
I'm sure...I'm sure you've heard it all before.
I care...but I don't care anymore.
I'm sorry...but I don't know what I'm sorry for!"
Link: click.
Cântecul ŞI formaţia, după ce am ascultat doar Electric Six 11 zile.

Leapşa preluată de la Kathy, o dau mai departe cui o vrea, mie, una, mi-a plăcut. Cu singura rugăminte, să lăsaţi un comentariu cu linkul de la leapşa voastră. Curiozitatea nu a omorât niciodată nimic.

Leapşa. Unu

M-am întors din Grecia. Dureri de spate îngrozitoare, 15 ore chircită în maşină.

1. Poţi să te bazezi pe prieteni?

Doar pe unul.
2. Care e genul tău de muzică preferat?
Metal.
3. Ce vârstă ti-ai da dacă nu ai ştii câţi ani ai?
20
4. Ce e mai rău să eşuezi sau să nu încerci?
Să eşuezi.
5. Care este cea mai frumoasă amintire din copilărie?
Nu cred că sunt nici Ion, nici Ioana Creangă... Şi totuşi, atunci când am primit prima pisicuţă.
6. Ai fumat/băut vreodată?
Da şi da şi încă beau chestii uşoare la diverse ocazii. [Fiecare zi e o oaczie de a bea bere, da' mă rog... :-)]
7. Cum ştii dacă te iubeşte cineva?
CINEVA? Toată lumea mă iubeşte! [Ştiu că-mi apreciaţi narcisismul]
8. Care sunt reacţiile efectului Halls?
Ce?
9. Dacă ai fi preşedinte pentru 1 zi ce ai schimba?
"V-aş amaneta pe toţi şi nu m-aţi prinde"?
10. Eşti fată sau băiat?
Ghici.
11. Cum îl cheamă pe prietenul/prietena ta?
Liberă ca pasărea cerului. Serios, nu e hipiot sau ceva...
12. Ce gaz toxic vă place?
Ce?!
13. Da sau Nu?
Nu.
14. Care e cea mai urâtă/neplăcută amintire din copilărie?
Bretonul.
15. Ai pleca din România?
ACUM.
16. Îţi place această încercare de leapşă
Nu neapărat. Dau leapşa mai departe cui o vrea. Preluată de la Kathy.

marți, 16 august 2011

Citate. Iar

Şi tot de Helen Fielding. De data asta, din "Olivia Joules şi imaginaţia hiperactivă". M-am decis să public citatul ăsta pentru că se potriveşte atât de tare cu ce vreau uneori să le spun unor...umm..."prietene". Evident, fără FBI. Dar cu acelaşi număr de înjurături per frază,

"Nu-mi vine să cred că mi-ai făcut dracului una ca asta. Am crezut că prietenia noastră e bazată pe încredere şi loialitate şi... [...] Kate, sper că nu trag concluzii pripite, dar nu înţeleg... [...] Uite ce e, căţeaua dracului venită din iad, cum dracului îndrăzneşti tu să mă termini dracului de tot şi să le spui dracului că am sunat la împuţitul dracului de FBI, când nici nu i-am sunat dracului, tu, nenorocita dracului..."

Sunt mult prea adorabilă să spun aşa ceva, evident.

luni, 15 august 2011

Wishlist sau ce-mi doresc eu

În cazul în care o să vrea vreodată cineva să-mi ia ceva şi nu o să ştie ce, apelaţi cu încredere la inelele cu mâncare. Click.

duminică, 14 august 2011

Citate

Citat, de fapt. Mi se pare cea mai bună chestie pe care am citit-o de la un timp. Mă refer strict la citatul în sine, nu la carte.

"Când cineva te părăseşte, nu îi simţi doar lipsa, nu doar întregul mic univers pe care l-ai creat în jurul acelui cineva se prăbuşeşte şi nu doar tot ce vezi sau ce faci îţi aminteşte de el, partea cea mai proastă e gândul că el te-a supus unor teste şi, în final, suma părticelelor care formează fiinţa ta a primit ştampila RESPINS. Cum să nu rămâi cu senzaţia că eşti un fel de sandviş cu garanţia expirată?"

Helen Fielding-"Jurnalul lui Bridget Jones"


sâmbătă, 13 august 2011

Giveaway suntfrumoasa.com


Premiul a fost prea tentant să nu încerc! :-D Detalii aici, baftă!

Giveaway de la Superficial Beauty

Superficial Beauty organizează un giveaway foarte interesant, cu produse de la LinkSIGMA. Detalii aici. Baftă!


sâmbătă, 6 august 2011

Despre timp

Timpul e ceva preţios, pe care nu vreau să mi-l pierd cu anumite specimene ce emană prostie. Dacă vorbesc cu voi, îmi meritaţi timpul. Dacă nu, nu. Dacă vă dau eu mesaje sau mail-uri sau telefoane sau iniţiez eu o conversaţie online, CHIAR îmi meritaţi timpul. Dacă nu, nu. Aşa că nu văd de ce mă bombardaţi cu căcaturile voastre de care nu-mi pasă absolut DELOC. Există persoane de care-mi pasă şi care nu m-ar deranja la nicio oră. Persoanele astea au numărul meu de frog, special ca să mă sune la orice oră şi oricând. Cu excepţia uneia care e tot pe drumuri, şi a unuia care-i plecat... Deci, oamenilor [mă rog.], vă rog să vă ţineţi căcaturile pentru voi. Mă doare-n cur. Merci.

Ce tâmpenii mai scriu

De când cu wattpad-ul, scriu mai cu spor când văd câte vizualizări am. Aşa că am început la un chick-lit. N-am nici timp nici chef să dau detalii, uitaţi-vă şi singuri, am banner-ul de la wattpad în partea dreaptă. P.S.: Nu ştiam cum să-i zic în română, în engleză am numit-o "Is there a cure for love?"

vineri, 5 august 2011

Lecţia de gramatică, partea I-Substantivul

Pentru că din cine ştie ce motive refuzaţi să vă deşteptaţi, intenţionez să vă deştept eu.

Clasificare:
-după înţeles: -comune; proprii
-după alcătuire: -simple-; compuse
-genul: -masculin; feminin; neutru
-număr: -singular; plural

Unele substantive sunt defective de număr:
+Au forme numai de singular:
-nume de materii: fier, aur, unt, miere, lapte, mazăre, sânge, vată, zacuscă, pătrunjel
-nume de sporturi: fotbal, box
-nume de însuşiri şi stări fiziologice; curaj, cinste, foame, sete
-nume de discipline: geografie, fizică
-toponime: Braşov, Olt, Moldova
+Au forme numai de plural:
-nume de materii: câlţi, icre, măruntaie, tăiţei
-nume de obiecte alcătuite din două părţi identice: foale, iţari, ochelari
-toponime: Bucureşti, Bucegi, Carpaţi

Unele substantive au sens colectiv şi se numesc "substantive colective": popor, grup, detaşament, echipă.
Unele substantive au forme multiple de singular [fruct/fructă] sau de plural [cap/capi/capete/capuri].


N=nominativ
Ac=acuzativ
D=dativ
G=genitiv
V=vocativ

S=subiect
N.P.=nume predicativ
At=atribut
C.D.=complement direct
C.I.=complement indirect
C.D.A.=complement de agent
C.C.L.=complement circumstanţial de loc
C.C.T.=complement circumstanţial de timp
C.C.M.=complement circumstanţial de mod
C.C.Cz.=complement circumstanţial de cauză
C.C.S.=complement circumstanţial de scop

Cazul:
-Ac: pe cine? ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? despre cine? despre ce? pt cine? pt ce? de către cine? de către ce? unde? de unde până unde? încotro? când? de când? până când? cât timp?
cum? în ce fel? în ce mod? din ce cauză? din ce pricină? cu ce scop? în ce scop? cu ce condiţie? care? ce fel de? cât? câtă? câţi? câte?

-D: cui?

-G: a [al/ai/ale] cui?

-V Fără funcţie sintactică, substantivele în vocativ se despart prin virgulă de restul propoziţiei. Exemplu: "Pirandoooo, vino încoace!"


O să mai pun articole de genu', în funcţie de câţi nervi disponibili am. Holbare plăcută la ce-am zis eu!

Rugăminte către ăia de mă citesc

Învăţaţi dracului să scrieţi corect româneşte, şi pe urmă să aveţi pretenţia de a mă corecta. :-) Şi nu, nu accept critici de la persoane care nu-s în stare să pună o cratimă unde e nevoie, dar sunt Stăpânii şi Stăpânele [MAI ALES!] internetului. Vă cumpăraţi frumuşel un Abecedar şi vorbim după ce îl învăţaţi. :-)

Apropos:

Bluza care mi-a plăcut şi pe care mi-am cumpărat-o.
Nu mai suport să stau cu tine în casă, numai stai cu fundul în sus toată ziua!
Mă uit iar la ei şi mă gândesc ce fericită aş fi de i-ar lua dracu' mai repede.
A fi. A fi tembel. Fii cuminte! A fi, a şti, a vorbi, a dormi, a minţi, a trăi, a iubi, a se adeveri etc. Fii cuminte! Dacă înveţi, ştii-nu-i uşor a şti carte [da, constat]. Ce-aş dormi acum! [Singura variantă pentru "dormii" este: "Veni mai devreme pe la mine, da' eu dormii." Perfect simplu, adică. -O formă de trecut.-] Mi-ar plăcea mai mult, dacă n-ar minţi tot timpul. [La fel, perfect simplu: "Minţii că nu ştiu, ca să scap."] A trăi e bine câtă vreme nu te omoară proştii. [Idem] A iubi e un lucru nefolositor şi dureros. [Idem. De fapt, staţi, mi-a venit una mai poetică :-D : "Iubii şi eu cândva..."] A se adeveri fiecare lucru în care crezi e doar un vis. [Nu există "se adeverii", maxim: "Adeverii cele spuse de prezicătoare prin gesturile mele necugetate."]

V-am luminat sau v-am băgat în ceaţă de tot? Ieşiţi dracului de acolo, măgarilor...

Cel mai drăguţ mod de a-ţi începe ziua

Să te trezeşti pe la 6, cu febră musculară, ochi umflaţi şi chef 0 de orice, să deschizi PC-ul şi să observi că ai un offline cu chestia asta:





Merci, Sergiu! :-)

luni, 1 august 2011

Giveaway


The Shallow Doll organizează un giveaway super-interesant. Ce puteţi câştiga? Cartea de mai sus! :-) Detalii aici.

International Giveaway

Another great giveaway by Evie! You can find it here. Good luck! :-)