marți, 4 mai 2010

Ce-ar fi fost daca...?

Ce-ar fi fost daca nu eram desteapta, si nu-i mai puteam ajuta pe altii?
Ce-ar fi fost daca nu eram in stare sa ma prefac deseori ca sunt ok?
Ce-ar fi fost daca nu ma apucam de Silent Moon?
Ce-ar fi fost daca m-as fi mutat din oras mai demult?
Ce-ar fi fost daca nu greseam azi un subpunct?
Ce-ar fi fost daca nu cunosteam persoanele pe care le-am cunoscut?
Ce-ar fi fost daca n-as fi avut pasiunile pe care le am?
Ce-ar fi fost daca n-as fi fost in stare sa disting ceea ce e numit de societate "rau" de ceea ce e numit de societate "bine"?
Ce-ar fi fost daca nu as fi fost in stare sa-mi fac singura ideile si teoriile?
Ce-ar fi fost daca nu citeam asa mult cum o fac?
Ce-ar fi fost daca nu scriam? Daca nu stiam sa scriu asa cum scriu?
Ce-ar fi fost daca nu o cunosteam pe Lenny?
Ce-ar fi fost daca nu-l cunosteam pe Razvan?
Ce-ar fi fost daca nu-l cunosteam pe Andru?
Ce-ar fi fost daca nu-mi cunosteam colegii de clasa?
Ce-ar fi fost daca n-as fi fost ironica?
Ce-ar fi fost daca as fi invatat gramatica limbii engleze?
Ce-ar fi fost daca n-as fi ascultat muzica pe care o ascult?
Ce-ar fi fost daca mi-ar fi pasat de cum ma imbrac?
Ce-ar fi fost daca as fi fost nimic altceva decat un stereotip al societatii din ziua de azi?
Ce-ar fi fost daca as fi fost o gasculita care macane pe la colturi, cu colegele?
Ce-ar fi fost daca as fi intrat in grupuri de prieteni care nu-mi faceau tocmai bine?
Ce-ar fi fost daca as fi terminat Silent Moon?
Ce-ar fi fost daca as fi luat mai multe premii?
Ce-ar fi fost daca n-as mai fi fost laudata de profesori, spre ura colegilor?
Ce-ar fi fost daca n-as fi avut familia pe care o am?
Ce-ar fi fost daca n-as fi avut conditia materiala pe care o am?
Ce-ar fi fost daca as fi aratat altfel?
Ce-ar fi fost daca as fi luat atitudine de mai demult?
Ce-ar fi fost daca nu mai scriam postul asta, oricum inutil?

Asta ar fi fost:

As fi fost neiteresanta, si nebagata in seama.
As fi fost neiteresanta, nebagata in seama si privita urat.
Nimic. N-as mai fi avut un scop precis in viata.
Nu stiu. N-am de unde sa stiu.
As fi luat mai mult cu 20 de sutimi.
As fi fost altfel. Altfel mai rau.
As fi fost...banala.
As fi luat-o pe alte cai, si n-as mai fi ajuns ce sunt acum.
M-as fi dus la biserica si m-as fi inchinat impreuna cu toti ceilalti, fara sa consider ca pot gandi si singura.
N-as fi avut vocabularul si posibilitatea de a ma exprima asa cum o am azi.
N-as mai fi avut nimic diferit.
N-as fi crezut ca exista prietenie sincera. Cu tot cu certuri si impacari.
N-as fi stiut cum sa ma prefac ca sunt ok, nu mi-as fi dat niciodata seama ca sunt chiar mai rea si mai scarba decat vreau, de cele mai multe ori neintentionat.
Nu m-as mai fi impacat cu Razvan. Si m-as fi simtit prost pentru mult, foarte mult timp. Pe o perioada nedefinita.
As fi nimerit intr-o clasa de prosti. Sau, daca nu, intr-o clasa in care nu m-as fi simtit apropiata deloc de colegi.
N-as mai fi fost eu.
As fi luat mai multe premii, si mai mult decat o mentiune la olimpiada.
N-as mai avea caracterul si inteligenta pe care o am azi.
M-as fi transformat in stereotip.
Nu m-as fi deosebit cu nimic de ceilalti.
Nu m-as fi deosebit cu nimic de ceilalti, n-as avea nivelul pe care-l am, si nici un roman in lucru.
As fi ajuns un rahat de om, care nu merita nici macar sa traiasca.
M-as fi bucurat de glorie, si as fi fost mult mai fericita. Sau ar fi fost un esec, si m-as fi deprimat pe o perioadata nelimitata.
M-as fi simtit mai importanta.
As fi avut o relatie mai buna cu colegii mei.
Nu as fi primit o educatie suficient de buna, si nu as fi ajuns asa cum sunt.
Nu as fi avut acces la atatea surse de cunoastere, nu as fi stiut atatea, nu as fi avut nivelul pe care-l am.
Nimic. Sau, nu stiu. Ma plac asa cum sunt, aspectul exterior e mai putin important decat ceea ce conteaza acum pentru mine.
Probabil acum as fi undeva mult mai sus, ca nivel de gandire.
N-as fi avut ocazia sa-mi dau seama, public, ca toate lucrurile care mi s-au intamplat si de care beneficiez m-au facut asa cum sunt.

Daca as avea ocazia sa ma intorc in timp? N-as schimba absolut nimic. Consider ca orice lucru, cat de mic, a contribuit la formarea mea, si imi place cum sunt acum. Nu am luat nicio decizie iremediabila pe care s-o regret, nu mi-am facut tatuaje, n-am fumat, nu m-am drogat, nu m-am imbatat pana n-am mai stiut de mine. [Vorba lui Ombladon: "Eu si cand sunt beat sunt treaz, tu cand esti beat, esti beat".] In concluzie, poate ca ironia si narcisismul auto-ironic pe care il am ma fac diferita de cardurile de gasculite, si de tot ceea ce consider ca mi-ar putea fi nefast. Alte concluzii nu mai am, doar o marturisire: e 11:37, ascult Metallica-Nothing Else Matters de la 10 si ceva. Ori ma opresc, ori ma prunific.

1 comentarii:

Uncle Squiggles spunea...

Pe la 10 jumate incepe de obicei sesiunea de spalare a creierului cu prietenii mei Dimmu Brogir.
Deci...te inteleg perfect.