Despre ce scriu alții

Pe principiul: "Am mâncat supă alfabet și m-am căcat o proză mai bună decât ce scrii tu". Gluma nu-mi aparține, dar se potrivește.

Scriam eu pe la începuturi despre cum urăsc blogurile tristăcioase. Nu mi-am schimbat părerea. Doar că între timp am ajuns să urăsc și oamenii care le scriu. Oamenii ăia care scriu atât de dramatic, de parcă mai au puțin și se cacă în mijlocul paginii de emoție.

Există două feluri de bloguri care merită băgate în seamă, referindu-ne strict la categoria expusă în postul ăsta. Blogurile dramatice decente, de calitate, pe care le respect, chiar dacă nu-mi plac.

Și bloguri care par scrise de puștoaice de 13 ani la menstruație. [Toate puștoaicele de 13 ani să se irite, vă invit.] Nu știu de ce au oamenii impresia că alții chiar APRECIAZĂ ce scriu ei. Nu-i deloc greu să arunci 500-1000 de cuvinte super-pompoase, care n-au legătură unul cu altul, să pară că ești un intelectual neînțeles și plin de probleme. În condițiile în care ești un copil prost/un adult prost//un boșorog prost, care n-are altceva de făcut decât să infecteze internetul cu prostiile lui. Dacă simțiți ceva în stomac, atunci e clar că vă taie căcarea, caz în care vă duceți LA WC, nu la PC. După care trageți apa, nu apăsați pe "Publicați". Capisci?

În continuare, fiind încă în culmea frustrării, nu pot să înțeleg de ce își laudă unii munca atât. Munca e mult spus, într-adevăr, dar există niște scârboșenii atât de plângăcioase pe care ochii mei le-au citit, încât simt nevoia să cumpăr un bax de lame și să le tai fiecare venă din corp autorilor. În continuare, nu înțeleg DE CE. PENTRU CE. Și, mai ales, PENTRU CINE. Cine dracul dracilor au ei impresia că le citește postarea infectă? Normal, alți copii de 13 ani cu diaree mentală și verbală, care vor să-și etaleze vocabularul bogat. Și așa se laudă între ei că "tu scrii superb!" "ba nu, TU scrii mai bine!" "nici nu se pune problema, e EXTRAORDINAR, categoric!" "nu, postarea ta e mai bună!" Vreau să-i împușc. Pot? Pot??

Urăsc oamenii ăștia și le urăsc frustrările exprimate atât de pompos, de parcă ei dețin secretul Universului. Copii, puneți mâna pe carte întâi, învățați ce-i aia literatură, proză, poezie, ce vreți voi, învățați cum se scrie, și DUPĂ aia lăudați-vă cu ce vomați pe pagină.