Cum să te îndrăgostești corect

M-am confrutat de multe ori cu ideea de "ew, ce scârbos, cum să fie fetele cu fetele și băieții cu băieții". Dragele și dragii mei. Nu iubiți un vagin, așa cum nu iubiți un penis. Iubiți o personalitate. Un caracter. Un mod de a fi și de a gândi. Vorbesc acum despre ceva mai mult decât fizic. Până la urmă, contactul sexual între două persoane de același sex e perfect posibil, dar nu despre asta e vorba acum și nu asta mă interesează.

Ideea e că nu te îndrăgostești pentru că-i frumos. Pentru că are picioare lungi. Pentru că te plimbă cu BMW-ul și ți-a cumpărat iPhone. Pentru că are sânii cât bidoanele. Te îndrăgostești pentru că al tău creier simte nevoia de a comunica cu alt creier, de a împărtăși idei. Simți nevoia să te regăsești în celălalt, vrei să auzi ideile tale ieșind pe gura lui sau a ei, fără ca tu să i le fi spus vreodată. Și așa te îndrăgostești... Spiritual, intelectual, profund. Nu de niște părți ale corpului, nu de niște posesii materiale.

În ceea ce mă privește, aș defini dragostea ca fiind o puternică atracție fizică și emoțională față de o persoană. Și sunt absolut sigură că nu sunt singura care găsește o persoană inteligentă mult mai atrăgătoare. Să-l luăm pe domnul U. Domnul U arată cam de nota...5. După care vorbiți și afli că a creat niște fetițe în laborator, deci, e genial. Și așa, domnul U începe să arate de nota 7-8. Ați prins ideea.

Și mă reîntorc la postul în care mi-am traumatizat fostele colege când le-am zis: "De ce? Doar nu te îndrăgostești de el pentru că-i frumos." Și ele mi-au răspuns, după ce au ieșit din starea de șoc, că: "Da, așa e, am uitat că tu-i alegi deștepți, ca să ai ce vorbi cu ei." Evident. Pentru că nu pot să iubesc un om cu care nu comunic.

Acestea fiind spuse, mă întorc la a fi oribilă și cinică, așa cum mă știți. O să mai aberez eu despre iubire cu alte ocazii, în aceeași manieră.