luni, 6 iulie 2009

Despre viata mea

Ma criticati. Imi spuneti ca nu va accept. Ca nu imi pasa de voi. Ca nu va las sa va apropiati de mine. Nu am de gand sa dezmint chestia asta, e complet adevarata. Nu va accept. Nu va iubesc. Nu-mi pasa de voi. Nu va las sa va apropiati de mine. Refuz prietenia voastra sincera sau mincinoasa. Refuz ajutorul vostru. Ma deranjeaza poate chiar prea mult mila voastra.

Nu va cer sa ma intelegeti sau sa ma acceptati. Doar sa ma lasati in pace. Fiecare are viata lui, si-o traieste cum vrea. Fiecare simte pentru el, nu pentru altii. Fiecare-si traieste viata si-si moare moartea, asta e cert. Unii seamana mai mult cu majoritatea, altii mai putin. Eu fac parte din cei care refuza normalul, fericirea imaginara si trend-urile.

Eu nu simt, nu gandesc, nu iubesc ca un om. Ci ca un artist. Eu nu traiesc ca sa sufar, ci sufar ca sa traiesc. Sufar ca sa exist. Nu ma refer la existenta fizica, ci la cea spirituala. Suferinta si durerea se transforma in creativitate. Creativitatea in arta. Arta in viata. Eu traiesc prin arta mea. Respir aprecierile si criticile oamenilor. Pentru unii sunt nebuna, pentru altii sunt neinteleasa, dar normala nu sunt pentru nimeni. Nici macar pentru mine.

0 comentarii: