miercuri, 29 iunie 2011

Despre bloguri tristacioase

M-am saturat asa, in ultimu' hal, sa va citesc cacaturile! Nu ca as reusi sa citesc mai mult de 4 randuri [cu bunavointa maxima], da-mi sunt mai mult decat suficiente! In primul rand, voi nici nu stiti sa scrieti corect depedeve gramatical, da' va apucati sa ne dati tuturor lectii despre cat de grea si urata e viata si cat de tristi sunteti voi. Habar n-aveti ce-i aia viata, mai ales viata grea [nu ca eu oi fi asa trecuta prin viata, da' macar eu nu ma apuc sa scriu tristosenii scarboase pe bloguri], da' scrieti de parca aveti 150 de ani, dintre care 149 de razboi. Nu poate sa-mi fie decat sila. Si nu, nu ma pune nimeni sa le citesc, dar mi-e SILA ca exista astfel de chestii in blogosfera!

P.S.: Sa scrii din punctul de vedere al unui personaj e un lucru. Sa scrii cacaturi tristacioase pentru ca TU esti un cacat tristacios si ai impresia ca pasa cuiva e total aiurea. To-tal.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Bai am avut si eu clipele mele de melancolie in care am dorit sa ma exteriorizez, si am postat pe blog. Dar asta nu inseamna ca acum tot blogul meu trebuie sa fie trist.

Bloody Mary spunea...

Si eu am avut, dar n-a fost o descriere luuunga si plicticoasa despre "omg dc nu ma iuby nimeni ji p mn:((((((((((((((((((((((((((((((((" in genul alora pe care le-am vazut eu.