vineri, 3 iunie 2011

Despre voinţă şi un strop de optimism

Nu vreau să perseverez.
Nu vreau să am rezultate în vre-un domeniu.
Nu vreau să scriu.
Nu vreau să joc teatru.
Nu vreau să fac reclame pentru Coca-Cola.
Nu vreau să lucrez la un teatru din Rusia.
Nu vreau să spun lucruri drăguţe şi să dau sfaturi.
Nu vreau să impresionez.
Nu vreau să fac ceva prin care să mă fac remarcată.
Nu vreau să fiu mai bună.
Nu vreau să fiu bună deloc, de fapt.
Nu vreau să ştiu multe.
Nu vreau să primesc laude pentru nişte chestii pe care eu le consider banale.
Nu vreau să am o familie fericită, cu două pisici.
Nu vreau să am o carieră de succes.
Nu vreau să văd lumea.
Nu vreau să mă dau jos din pat.


Dar vreau să-mi trăiesc viaţa fericită făcându-i pe alţii nefericiţi. Da, ăsta a fost optimismul.

P.S.: Pe alţii care merită.

2 comentarii:

Andreea Lăcătuş spunea...

da,da, da, si-acum citeste toata treaba asta fara nu, si-o descoperi pe mary

Bloody Mary spunea...

Lasă-i, mă, să gândească şi singuri, că altfel se prostesc şi ajung ca mine! :))