Despre reacții

Pentru că sunt o vacă mică și drăgălașă, o să fac ceea ce nu se face niciodată. NICIODATĂ NICIODATĂ NICIODATĂ. Decât dacă vreți motiv de ceartă și despărțire, caz în care, nu cunosc metodă mai bună. O să fac o comparație.

Pornim de la premisa că mie nu-mi plac cine știe ce bărbații. De privit, da, sigur. De atins, pas. Motiv pentru care mai am, uneori, reacții ciudate atunci când un băiat pune mâna pe mine. Revenind. Ideea e că atunci când pui mâna pe o fată, trebuie să-ți amintești că e o FIINȚĂ, și nu un lemn. Așadar, n-o apuci și n-o tragi spre tine cu disperare. Un pont, care probabil mergea și la postarea despre sărut. NU e o idee bună să-i tragi capul tipei spre al tău. Dacă vezi că-l împingi ușor și ea nu mișcă [dă-i cu bățu', ia vezi, mișcă?] nu tragi de parcă vrei rolul principal în Sleepy Hollow. Dacă ești PESTE ea, cu atât mai mult, nu încerci să-i dai în cap cu propriul tău craniu, n-o crucifici ca pe Iisus și n-o urmărești în timp ce ea dă din cap stânga-dreapta doar ca să scape dracului de tine odată.

Pe de altă parte, dacă gagicuța în cauză vrea, atunci e ok. De unde știi dacă vrea? Nu știi. În niciun caz n-o întrebi: "Fă, vrei să te bruschez?" Nu, nu vrea. Nimeni nu vrea, decât cu precizare. Ideea în momentul respectiv e să fii pasional, nu neanderthalian. Altfel, poți foarte bine să-i tragi o bâtă-n cap și s-o târăști de păr la tine-n peșteră.

Ideea de la care am pornit, gândind postul ăsta într-un autobuz plin de oameni transpirați, este că am avut, recent, două tipuri de reacții la acest gen de comportament. Reacția 1: "Oh, ce căcat crezi că faci?! Ia mâna de pe mine! Ew! Ew! Cară-te." Reacția 2:"Mmm...ehehehe. Ok, whatever, I'm yours!" [Da, am reacții bilingve. Asta e. Deal with it.] Concluzia: e important CUM faci, nu CE faci. Și în niciun caz nu te arunci ca calu' cu dantura înainte. [Nu, încă n-am trecut peste asta, probabil n-o să trec vreodată, aia e.]

Acestea fiind zise, mă duc să mă culc. Pa.