Despre stări

În ultima săptămână am trecut prin toate stările posibile. De la depresie și disperare la o criză isterică de râs [provocată aseară, între orele 22:30 - 00:00 de o discuție cu o prietenă dragă, în legătură cu Marea Britanie care colonizează tot ce prinde - inside joke- ]. Revenind. Mi-e greu să scriu coerent, dat fiind că n-am mai trecut pragul școlii de luni, ceea ce înseamnă că nu știu nici ce zi este, nici de la cât încep orele la care mă duc [excepții cu prezența obligatorie]. Revenind. Ziceam ceva despre stări...

Din ce-mi amintesc, am trecut prin toate stările pre-examen. Optimism, disperare, pesimism, miserupism, resemnare. Inclusiv prin euforie, provocată de o Irish Coffee care era 50% whiskey și 50% ness mult prea tare. Lucru care a rezultat în 60 de minute de cântat "La vie en rose" la telefon, cu o altă prietenă. [Da, nici eu nu-mi explic cum mă mai suportă oamenii ăștia.] Prin depresie, cauzată de faptul că nu dau de partenerul meu de speaking. De disperare, când am zis că o să fiu singura persoană din lume care moare în timp ce dă CAE. De resemnare [Hai, e ok, nu-l iau, mai dau o dată, e ok.] Acum sunt în stadiul de miserupism. Oficial, mi-am băgat picioarele pe toate planurile. Absolut toate planurile. Și e bine.

Aștept cu interes ziua de sâmbătă, când o să am fața curcubeu. Sper cu tărie să nu leșin pe foaie, să nu-mi sară ochii din orbite, să nu-mi cadă degetele, să nu-mi curgă sânge din nas [asta nu știu de unde a apărut]. Știu că nu scriu coerent, nici nu-mi propusesem [nici nu prea-mi pasă], dar mă gândesc din nou că vine examenul peste 2 zile și parcă iar îmi vine să trec prin toate stările mai sus menționate. Așa că mă duc să-mi mai fac un Irish Coffee și să mai învăț câteva prepoziții....