Despre vicii

Această postare conține exclusiv experiențe personale și punctul meu de vedere.

1. Nu, nu vreau link la melodia lui Bitza, o știu și eu și îmi place. Acum, că am lămurit asta, să începem, zic.

Eu sunt dependentă de suficiente chestii. De ciocolată, internet, cafea, cărți. Lucruri la care nu am încercat să renunț pentru simplul motiv că nu văd rostul. Trebuie să fac și eu ceva, nu? Mai mult sau mai puțin util societății.

Cred că ascult Dir En Grey de vreo două ore. Asta era o paranteză, pentru că am dat "play" celor câteva melodii din telefon a nu știu câta oară. Mă rog.

Multă lume se întreabă, și pe bună dreptate, care-i faza cu băutura, țigările și drogurile. Despre droguri nu mă pronunț [vorbesc despre substanțe mai mult și mai puțin legale, la modul general], n-am luat niciodată, dar cred că ar fi interesant, cu riscul de a-mi prăji creierul, poate mi-ar ieși câteva picturi faine.

Despre alcool.
Unii beau doar așa, ca să se îmbete. Asta nu înțeleg. Alții beau doar ca să vadă lumea mai frumos. Asta pot să înțeleg, parțial. Eu beau pentru gust. Pentru că-mi place. Așa cum unii mănâncă ceafă de porc pentru că le place gustul, eu torn bere, vin roșu, șampanie, whiskey [mai rar], Jagermeister pentru că-mi place gustul.

Despre țigări.
Cred că prima dată am fumat când aveam vreo 3 ani, pentru că tatăl meu e iresponsabil. A doua oară, aveam vreo 8 ani, atunci eram conștientă și curioasă. Prinsă, pedepsită, evident. A treia oară, să zic că a fost acum o lună. Motiv invocat: ieșirea bruscă din viața mea a unei persoane cu care obișnuiam să-mi petrec mai mult timp decât ar fi fost indicat. Deci, umplerea golului cu CEVA. Motiv real: stare de epuizare psihică și emoțională, în urma căreia am decis că sunt distrusă psihic și emoțional, așa că, idee bună, ce-ar fi să mă distrug și fizic. [Paranteză. Am hotărât cum mă sinucid. Scriu câteva cărți despre cât de mult detest eu societatea, după care mă spânzur în curu' gol într-o catedrală.] Concluzie: e un bun moment în care ai impresia că faci ceva, dar, de fapt, nu faci. Tot ce faci e să stai pe balcon și să belești ochii la trecători. Fain, nu? Mă rog, cam asta am făcut eu. Dar faptul că mai ai o preocupare îți dă dreptul la o liniște interioară și la câteva minute în care te gândești la diverse chestii, la ce faci cu viața ta, la ce-ai făcut cu ea până acum, la unde merge totul. După care stingi țigara, NU o arunci pe geam, pentru că ești civilizat, și îți reiei starea de prostie.

Despre cărți.
Când realizezi că viața e nașpa, vrei să fugi. Și unde altundeva, dacă nu în cărți? Dacă nu-ți convin cărțile, îți creezi propria lume. Și atunci scrii. Cărți. Oricum. Ideea era că nu-ți convine realitatea și fugi, te ascunzi, cauți ceva mai bun sau mai rău, oricum, diferit să fie. Și atunci citești. Așa cum fac eu. Cred că din toate, cititul e singurul la care nu aș renunța. Intelectuală mică și snoabă ce sunt.