Despre veniri și plecări

Când omul are treabă, face orice, numai ce trebuie nu. Ca mine acum.

În general, când e vorba de o venire sau de o ajungere [a cuiva la mine sau a mea undeva], devin agitată într-un sens pozitiv. Nu mai am stare, fac gaură în podea, și rânjesc ca Leneșul De Pădure Violator.

Când e vorba de o plecare, a cuiva de la mine sau a mea de undeva, situația devine mai nașpa. Iar eu realizez brusc că, de fapt, sunt foarte atașată și nu vreau nicio plecare.

Am scris astea câteva fraze gândindu-mă la o experiență memorabilă, chit că n-a durat decât 3 zile. Mergând ieri pe stradă ascultând Daft Punk, am avut un flash-back din Praga, de la aeroport, la autobuz, la metrou, la hotel. Și mi s-a făcut, brusc, dor. Motiv pentru care acum aș pleca la Praga și m-aș muta acolo, ca să evit supărarea cauzată de plecare.

În același ton mai mult sau mai puțin vesel, sunt diverse trupe care-mi amintesc de diverse locuri, iar eu pic în visare și fac oamenii să mă întrebe dacă sunt ok.

Mini-listă:

• Austria - Type O Negative;
• Grecia - Electric Six;
• Cehia (Praga, de fapt...) - Daft Punk.

Și așa, ascultând piese care-mi plac, mă trezesc suspinând și căutând bilete de avion...

P.S.: Praga.