Ca sa nu pun intrebarea clasica si-scuzati-ma-idioata "de ce[eeeeeeeeeeeeeeeeeeee]?!" mai bine o spun asa. DACA. Daca exista un zeu suprem care chiar intervine in viata oamenilor..., il urasc. Sincer. Il urasc la fel de mult cat imi iubesc prietenul, adica mai mult decat orice. DACA. Daca exista, si intr-adevar intervine, atunci am avut dreptate. Eu, si multi altii inaintea mea. E un Dumnezeu pervers, care ne-a creeat doar ca sa rada de noi. Sa vada cum suferim. Si sa se amuze. DACA. Daca El ne-a creeat [unde El nu este cunoscut sau absolut real], atunci n-a facut-o pentru a avea grija de noi. DACA. Daca ar exista dreptate in lumea asta de cacat, macar putina dreptate, daca ar exista dreptate cat priceperea mea la fizica, chestii de-astea nu s-ar fi intamplat, si nu s-ar intampla. DACA. Daca i-ar pasa cuiva de noi, chestiile astea nu ar fi, pur si simplu. Totusi, de ce? DE CE sa se intample? De ce sa sufere atatia oameni din cauza unui Dumnezeu pervers pe care, repet, il urasc? Nu e drept. Nu e drept de loc. Dreptatea e o minciuna, exact la fel ca dragostea Zeului suprem pentru noi. DACA. Daca as fi normala, n-as scrie asta acum. Daca nu mi-ar pasa, n-as scrie asta acum. Daca nu as fi si eu afectata, nu as scrie asta acum. Il urasc pe Zeu. Ii urasc pe toti. Urasc pe oricine ia persoane de 42 de ani dintre noi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu