marți, 12 aprilie 2011

Mare-ti e Facebook-ul, Doamne!

Si multi idioti isi fac cont pe el. Lasand asta la o parte, vreau sa specific ca asta e un post cu dedicatie, pentru *[de aici incep sa mint]* scumpul si preaiubitul *[am terminat de mintit]* meu coleg de banca, Postolache Silviu Dumitru, a.k.a. Filo. De la Filosoful lui Peste. Mereu m-am intrebat cum poate un nume asa frumos ca "Silviu" sa stea langa un nume asa urat ca "Dumitru". Mereu adica de cand il cunosc. Dupa ce i-am vazut si moaca, am inceput sa ma intreb de ce-au vrut parintii lui sa strice frumusete de nume... Acest Silviu este la fel de Silviu ca toti ceilalti Silviu. Are doua maini, doua picioare si o pereche de ochelari cool [adiCA CAturi din alea de tocilari]. Se deosebeste, totusi, de ceilalti prin modul lui de a vorbi 7 ore aproape continuu si prin capacitatea de a-mi face urechile sa sangereze. A, era sa uit! Silviu aprinde in mine niste dorinte incredibile, pe care nu le mai simt pentru nimeni altcineva... Cum ar fi dorinta de a-i rupe capul, dorinta de a-i indesa un mar in gura sau orice impiedica sunetele sa iasa si dorinta de a-l auzi zece minute cum tace. Si dorinta de a-l spala pana nu mai pune ca naiba a tigari.

In final, acest post a fost scris dupa urmatorul schimb de replici pe chat-ul de pe Facebook:
Filo: vreau un post pe blog cu dedicatie
Eu: ok :))

0 comentarii: