Omul cu pepenii

Langa blocul meu, e un domn [asa se gandeste el ca e] care vinde pepeni. Toate bune si frumoase pana aici, abia ma scuteste de un drum pana in piata. DAR: omu' asta are o problema cu mine. Nu ca as suferi eu de mania persecutiei sau ceva, dar de fiecare data cand ies cu pisica [care defapt e un motan, nu stiu de ce se incapataneaza toata lumea sa-i spuna "fetita"; care, oricum, e porecla pentru caini nu pentru pisici] la plimbare tre' sa se lege de mine. Ba ca de ce nu-l las pe jos [il duc in brate ca e prea lenes ca sa mearga pe jos, si nu vreau sa stau in soare ca sa ma uit la el cum isi plimba coada prin iarba], ba ca de ce nu-l las liber [il plimb in lesa, ca nu vreau sa raman fara el], ba ca de ce-am iesit iar cu el, ca nu mai iesisem odata?, si toate tampeniile care ii trec lui prin cap. Ok, eu inteleg ca nu cumpara nici dracu' de la el si ca n-are ce face, da' de ce tre' sa ma deranjeze pe mine? Ce-l doare pe el ce fac eu cu motanul MEU? E treaba mea de cate ori il plimb, si pe unde!

P.S.: Data viitoare o sa-l duc pe motan sa faca pipi pe pepenii lui [hi,hi].